Familia Ascher
În Bucureștiul secolului al 19-lea, între multele familii prospere străine devenite românești, una era familia Ascher. De origine evreiască, ea a fost parte din elita financiar-bancară și comercială a capitalei României, de numele său se leagă dezvoltarea zonei cunoscută azi drept Centrul Vechi.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 31.05.2026, 14:00
Sefarzii Bucureștiului au fost una dintre comunitățile cele mai dinamice economic ale capitalei României. Între numele ei importante se regăsește cel al familiei Ascher. Felicia Waldman, profesoară de istorie a evreilor la Universitatea București, este cea care știe povestea acestei familii.
”David Ascher, care a trăit de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la jumătatea secolului al XIX-lea, era sudit austriac, deși era născut în București. S-a înregistrat ca sudit austriac pentru a beneficia de protecția agenției austriece. Avea o afacere legată de importul de îmbrăcăminte din Anglia, marfă pe care o aducea prin Constantinopole sau chiar direct din porturile britanice. Era o afacere pe care o moștenise de la tatăl lui și pe care a transmis-o mai apoi fiilor lui. Conform Catagrafiei din 1838, David Ascher și soția lui Leah aveau la vremea aceea cinci copii: Solomon, Avram, Isac, Iacob și Lazăr. În 1873, Isac, care între timp se redenumise Isidor, s-a mutat la Paris, Abraham la Viena, unde a și murit în 1891, în timp ce fiul lui Albert a ales Parisul, unde îl găsim recenzat în 1881. Putem specula ca Iacob a murit în copilărie.”
Doi dintre frații Ascher au pus pe picioare o afacere rămasă celebră în Bucureștiul vremii. ”În 1876, cei doi frați care au rămas în România, Lazăr și Solomon, au fondat împreună cu alți opt entuziaști Banca București. Dar aventura bancară s-a terminat după numai șase ani, n-a mers, erau deja prea multe bănci la vremea respectivă. Albert Ascher, fiul lui Abraham, a fondat în 1880 un magazin de modă pe strada Lipscani la numărul 11, care, odată ce s-a extins în 1885 cu un al doilea sediu în Palatul Dacia-România pe strada Lipscani numărul 3, a început să poarte numele, devenit celebru, Au bon goût. La începutul anilor 1890, Au bon goût era deja o afacere mare care avea nevoie de un local pe măsură. Zis și făcut. Ascher a achiziționat un teren aflat pe Lipscani la numărul 8, în fața străzii Carada, care la vremea aceea se numea într-un alt fel. Locul se întindea până la strada Stavropoleos. În noiembrie 1893, comerciantul a solicitat primăriei avizul pentru construirea pe teren a unei case de raport. Era vorba de un imobil, cu amprentă mare, 621 de metri pătrați. Clădirea cu două etaje și mansardă a fost ridicată în anul următor după planurile arhitectului Filip Xenopol.”
Afacerea se extinde și apar și asociații inițiatorilor Ascher. ”Cele două prăvălii Au bon goût au fost mutate la un loc, în acest imobil. Noul magazin avea intrări pe ambele străzi, Lipscani 8 și Stavropoleos 11, și ocupa cea mai mare parte a parterului imobilului. Nu știm în ce împrejurări, în 1895, Ascher a ieșit din afacere vânzând fraților Levi, cu care se asociase anterior, partea sa. Atunci, Ahile și Albert Levi s-au asociat într-o firmă nouă care era proprietara magazinelor Au bon goût. Nu știm cât anume din imobil vânduse Ascher fraților Levi atunci când ieșise din afacere. Cert este că acum un veac, firma Au bon goût nu stăpânea întreaga clădire în care era instalat magazinul, ci doar corpul cu fațada în strada Stavropoleos. Restul clădirii aparținea soților Henri și Leonie Mayer. De aceea, în urma unei hotărâri pe care Consiliul de Administrație al societății a luat-o în februarie 1920, a fost achiziționat de la soții Mayer și restul imobilului.”
Așa cum se întâmplă mereu, un brand cunoscut încorporează și alte nume, nu doar pe cele ale fondatorilor. Felicia Waldman: ”După ce, în 1904, Au bon goût a fost transformat în societate în comandită, în 1905 acționarii majoritari, care nu mai aveau legătură cu familia Ascher, aveau să deschidă la etajul clădirii, în parteneriat cu Banca Marmorosch-Blank, o Casă de comision. Ea se va transforma ulterior în societate de export-import. Societatea se va muta la altă adresă în 1924, odată cu demolarea imobilului. Deci, practic, ce avem astăzi acolo nu mai este imobilul de atunci, devenise impracticabil de noul proprietar Jean Chrissoveloni, care va construi aici faimoasa sa bancă, al cărei sediu a rezistat până azi.”
A doua generație Ascher va fi o prezență remarcată în lumea afacerilor bucureștene. ”Solomon Ascher, unul dintre cei cinci copii ai lui David Ascher, a fost la rândul lui un personaj emblematic al Bucureștiului. Dincolo de afacerea cu haine, pe care am menționat-o, pentru care a avut mai multe prăvălii în Hanul cu Tei, multă vreme zonă de comerț destinat exclusiv textilelor, în 1874 a cumpărat fostul Han Hagi Tudorachi. Încă din anul 1869, Hanul Hagi Tudorachi a fost redenumit Pasajul comercial și este actualul sediu ARCUB din strada Lipscani, impropriu numit Hanul Gabroveni. Aici își aveau sediul o serie de bănci. Între altele, aici și-a deschis, în 1900, cea de-a patra filială Banca Marmorosch-Blank. Din căsătoria cu Sara, Solomon Ascher a avut șase copii. În certificatul de deces al Sarei am găsit o menționare nostimă, în măsura în care poate fi considerată nostimă: înecată în Dunăre și adusă înapoi la București de la Viena. Una dintre fete, unul dintre acești copii, Sofia, s-a măritat cu Leon Manoach, cu reprezentantul familiei Manoach. Sofia și, mai apoi, fiul ei cel mare Emanuel au reușit să păstreze Hanul cu Tei până în perioada celui de-al doilea război mondial.”
A treia generație Ascher își va scrie propria istorie. Felicia Waldman: ”Un al fiu al lui Solomon, Moreno Ascher, a fost proprietar al uneia dintre casele de lângă Pasajul comercial. Ea apare în niște poze mai vechi, dar între timp a dispărut, era pe strada Lipscani 74. Moreno era și proprietarul casei de pe strada Lipscani numărul 90, unde își avea sediul o altă casă sefardă de modă celebră, La Papagal, a lui Albert Farhy. Era o altă firmă sefardă de modă care, după cum vedem, era legată, prin sediu, de familia Ascher.”
Istoria comunității sefarde bucureștene a dat capitalei României și numele Ascher. Astăzi, el este o prezență prin patrimoniul reprezentat de clădiri și locuri.
