Centenar Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat

În 1926, apărea pe scena politică românească unul dintre cele mai importante partide, Partidul Național Țărănesc. În cei 100 de ani trecuți de atunci, partidul a condus România de două ori, între 1928 și 1933 și între 1996 și 2000. Partidul Național Țărănesc a fost unul dintre partidele cele mai lovite de represiunea comunistă, fiind interzis între 1947 și 1989. Între politicienii cei mai importanți pe care i-a avut partidul s-au distins, între alii, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 19.10.2026, 15:45

Partidul Național Țărănesc a fost unul dintre partidele importante ale României, din rândurile sale provenind o pleiadă de politicieni de prim-rang. A fost vorba, în primul rând, de cei doi lideri, Ion Mihalache și Iuliu Maniu, Partidul Național Țărănesc fiind singurul partid din politica română cu o conducere bicefală care a funcționat ireproșabil. Alte nume grele ale partidului au fost Alexandru Vaida-Voevod, Armand Călinescu, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, din perioada de dinainte de 1947, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Gabriel Țepelea fiind reprezentativi după 1989. În cei 100 de ani de existență, Partidul Național Țărănesc a condus România de două ori: prima oară între 1928 și 1933, în anii Marii Crize economice, iar a doua oară între 1996 și 2000.

Partidul Național Țărănesc s-a format pe 10 octombrie 1926, având ca organ de presă ziarul ”Dreptatea”. Atunci, două partide cu bază electorală rurală au fuzionat într-unul singur, Partidul Țărănesc din Vechea Românie, condus de învățătorul Ion Mihalache, și Partidul Național Român din Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat, condus de avocatul Iuliu Maniu. Ambele partide aveau doctrine agrariene și se situau la stânga eșichierului politic. Românii din Vechiul Regat și românii din Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat erau într-o mare proporție o populație rurală, deci aderența electorală era în creștere, mai ales după introducerea votului universal în 1918.

Istoricul Florin Müller este profesor la Universitatea din București și a arătat care au fost sursele intelectuale ale Partidului Țărănesc, condus de Ion Mihalache, componenta ”regățeană” a viitorului Partid Național Țărănesc.

“Zona de stânga a vieții politice românești este ocupată de Partidul Țărănesc, înființat în 1918. Acesta își construiește o ideologie de stânga, mai ales sub influența liderului său, Ion Mihalache. Interesant este că, deși nu avea studii universitare, Mihalache era un intelectual veritabil, format mai ales în zona lecturilor legate de populism și sămănătorism. Era un intelectual care cunoștea foarte bine studiile lui Constantin Stere despre relația dintre social-democrație și poporanism. Cunoștea foarte bine Viața Românească, lectura articole politice din această publicație. Cunoștea articolele politice din Sămănătorul ale lui Nicolae Iorga și studiile despre viața agrară, despre regimul proprietății agrare ale lui Karl Kautsky.”

Componenta ”ardeleană” a Partidului Național Țărănesc era Partidul Național Româ, partid format în 1869, cu tradiție în lupta pentru drepturile naționale ale românilor din Austro-Ungaria.

Florin Müller: “Partidul Național Român din Transilvania se integrează într-o manieră extrem de curioasă, de problematică, în viața politică românească. În sensul că, mai ales Iuliu Maniu, se opunea cu foarte mare hotărâre imixtiunii Partidului Național Liberal în Transilvania. Lupta împtriva regimului liberal, lupta împotriva oligarhiei și plutocrației, așa cum era denumit regimul liberal, nu se putea desfășura cu sorți de izbândă decât prin unirea forțelor politice de opoziție. Și Iuliu Maniu, și Ion Mihalache trebuia să vină cu o formulă, cu un proiect politic, de rezistență împotriva a ceea ce ei numeau, la momentul respectiv, oligarhia liberală.”

Partidul Național-Țărănesc a guvernat prima oară între 1928 și 1933. De fapt, au fost două guvernări mai mici, între 1928 și 1931 și între 1932 și 1933. Prim-miniștrii au fost Iuliu Maniu, Gheorghe Mironescu și Alexandru Vaida-Voevod, care au încercat să stabilizeze economia ce traversa o criză mondială majoră. Din 1938, a urmat o perioadă grea pentru Partidul Național Țărănesc, când dictatura regală a lui Carol al II-lea a interzis toate partidele politice. Iar dictatura lui Ion Antonescu din timpul celui de-al doilea război mondial a menținut interdicția de funcționare a partidelor politice.

După război, după ce partidele se reînființează, va urma o a doua perioadă neagră pentru Partidul Național Țărănesc. Guvernul comunist impus de Uniunea Sovietică va declanșa o amplă campanie de discreditare a vechilor partide, de arestare a liderilor lor și de persecuție a membrilor și simpatizanților. Un pretext pentru arestarea liderilor țărăniști a fost așa-numita ”fugă de la Tămădău”.

Lia Lazăr Gherasim, fiica lui Ilie Lazăr, își aducea aminte de episod, așa cum i-l povestise tatăl la ieșirea din închisoare. Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română a înregistrat interviul cu ea în 1994:

”Ce-a povestit tata când s-a întors din închisoare: li s-a spus că va fi un avion cu mai multe locuri. Noi ne-am despărţit în seara de 13 iulie, când a venit și l-a luat un domn şofer, despre care tata mi-a spus, ulterior, că i-a fost anchetator, deci era omul Securităţii. E limpede că a fost o cursă a Securităţii. Ne-am despărţit cu mari emoţii, rugându-ne lui Dumnezeu să ne vedem cu bine. În ziua următoare, a bătut la locuinţa noastră, la uşă, Securitatea. Au intrat să facă percheziţie. Mama şi cu mine eram liniştite, convinse că tata și ceilalți plecaseră. Nu știam că din păpuşoi şi din pădure năvăliseră securiştii. Avioanele erau două, nu erau pentru 14 persoane. Toți au fost arestaţi și au fost duşi.”

A urmat o perioadă de 42 de ani de interdicție, persecuție și de funcționare ilegală. Iuliu Maniu și Ion Mihalache, liderii partidului, au murit în închisori, alți fruntași și activiști fiind închiși. În 1987, Corneliu Coposu, liderul de după 1989, reînființează partidul în ilegalitate și-l transformă în partid creștin-democrat. În decembrie 1989, la câteva zile după regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, un grup de foști membri reînființează legal partidul.

Între 1996 și 2000, o alianță condusă de Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat va prelua guvernarea într-o perioadă economică foarte grea pentru România. Iar efectele acelei guvernări vor duce la scăderea popularității partidului, astăzi el fiind irelevant pentru politica din România.