Cotidianul Casei Regale române

Regii și reginele, prinții și prințesele au fost mereu în centrul atenției.

Steliu Lambru, 06.06.2022, 16:53

Regii și reginele, prinții și
prințesele au fost mereu în centrul atenției. Conducătorii, în general, au fost
în atenția oamenilor obișnuiți deoarece o teorie sociologică afirmă că
schimbarea într-o societate este începută de elite. Percepția uzuală este aceea
că regii și reginele, prinții și prințesele sunt persoane privilegiate, că au
totul la îndemână. Însă percepția unui suveran și a casei sale ca una în care
cotidianul este ca în oricare altă casă este mai puțin răspândită.

Casa Regală română, în cei 80 de ani
de existență, a avut și suverani austeri și suverani capricioși. După ce
guvernul comunist îl forțează pe regele Mihai I să abdice pe 30 decembrie 1947
și să plece în exil, este numită o comisie de inventariere a tuturor bunurilor
care îi aparținuseră. Era o comisie mixtă formată din specialiști, istorici,
critici și istorici de artă, și muncitori membri ai partidului comunist. Din
acea comisie a făcut parte și istoricul și criticul de artă Radu Bogdan, membru
al partidului comunist dinainte de 1945. Intervievat în 1995 de Centrul de
Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Bogdan a spus că prilejul de atunci
de a intra în palatul regal și de a vedea tot ce aparținuse Casei Regale a fost
un prilej de a descoperi cotidianul în care trăiau suveranii români. Primul loc
în care a intrat a fost castelul Peleș, reședința regelui României de la
Sinaia.

În momentul când am dat cu nasul de-o arhivă, așa cum era aia a Peleşului,
şi când am văzut despre ce era vorba, principalul meu interes în lunile de
prezenţă la Peleş a fost să-mi bag nasul şi să-mi satisfac curozitatea. Citeam
foarte mult şi eram foarte lacom să iau cunoştinţă. Pentru mine era o
experienţă extraordinară. Eu mi-am făcut educaţia ca liceean în cultul lui
Carol al II-lea, care era poreclit voievodul culturii româneşti, şi copilăria
mea e destul de plină de prezenţa lui. Deodată m-am trezit în jurnalele intime
ale Palatului şi mi s-a relevat acolo o lume a istoriei pe dinăuntru, a
istoriei secrete, care era pasionantă.

Contrar a
ceea ce s-ar fi putut imagina, ce exista în castelul Peleș era mai degrabă la
standardele culturale obișnuite la care ar fi putut avea acces orice român.

Radu Bogdan: Biblioteca de
la Peleş nu mi s-a părut faimoasă. Mai curând aia de la castelul Bran era
impresionantă care avea cărţi cu autograful reginei Victoria. Ceea ce nu era de
colo! Ediţii de lux am văzut puţine acolo. La Peleș mi-aduc aminte că erau
rafturi pline cu tot ce scoteau Fundaţiile Regale. Şi Fundaţiile Regale
scoteau aşa: nr. 1 dintr-un tiraj de 50 de exemplare pentru pentru Carol al
II-lea, nr. 2 pentru voievodul Mihai. Unele cărţi erau cu autograf de la cei
care nu ştiau că unui suveran n-ai voie să-i scrii un autograf, n-ai voie să
scrii o dedicaţie regelui Angliei de exemplu. Regele Angliei nu dă autografe şi
nu primeşte dedicaţii.

Odată intrat în palatele regale, Radu
Bogdan a pășit într-o lume fabuloasă însă dominată de obișnuit și rutină
zilnică. A găsit o agendă personală a regelui Carol al II-lea cu însemnări
zilnice. A mai găsit și alte documente care i-au format o percepție a
normalului vieții unor oameni care conduceau o țară. Ferocitatea ideologică a
dus însă la adevărate acte de vandalizare a unor obiecte valoroase, așa cum a
observat Radu Bogdan.

Comuniştii
au făcut totul ca să calce în picioare cultul monarhiei, n-au acordat nici un
fel de respect elementelor memorialistice, amintirilor legate de monarhie. De
pildă, au desfiinţat foarte repede biroul lui Carol I care rămăsese aşa cum
fusese în ziua morţii lui. O mulţime de autografe au fost şterse de pe cărți,
mai ales regina Maria avea obiceiul să semneze pe toate cărţile ei, şi multe au
fost şterse cu guma după ce au ajuns la Bucureşti şi repartizate la diverse
biblioteci. Se profesa tot ce era mai contrar unui cult al monarhiei. Aşa că
n-au fost respectate interioarele, obiectele, mobilierul legat de monarhie.

Cotidianul
oamenilor mari a fost ce l-a impresionat cel mai mult pe Radu Bogdan. Din el
făcea parte chiar și dezordinea pe care o găsim în locuința oricărui om.

Ceea ce este interesant este că
însăşi monarhia îşi păstra documentele într-un hal fără de hal, aruncate, claie
peste grămadă, în tot felul de cutii. Nu ştiu dacă erau cutii de pălării de
damă, dar nişte cutii pătrate, unele aveau şi lacăt. În general, n-aveau lacăt,
una singură cu jurnalele reginei Maria a avut lacăt. Erau de-a valma tot ce
vreţi: de la petiţii de la nebuni şi până la scrisori de la Iorga, de la Goga,
de la diplomaţi, de la regi uneori. O vraişte.

Suveranii
au o existență cotidiană, aceasta se vede astăzi din ce în ce mai mult. În
cazul suveranilor României, istoria a ales varianta dură de a arăta românilor
acea parte a existenței lor.