Reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu
Pe 16 aprilie 1954, juristul Lucrețiu Pătrășcanu, membru marcant al Partidului Comunist Român, era executat prin împușcare la închisoarea Jilava.
Steliu Lambru, 22.09.2025, 14:14
Pe 16 aprilie 1954, juristul Lucrețiu Pătrășcanu, membru marcant al Partidului Comunist Român, era executat prin împușcare la închisoarea Jilava. A fost un final politic tragic pentru naivul care credea că ideile comuniste vor aduce fericirea pe pământ.
Lucrețiu Pătrășcanu avea 53 de ani când a murit. Se născuse în anul 1900 în orașul Bacău, într-o familie de intelectuali. Era doctor în drept al Universității din Leipzig, Germania. Este considerat unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România, din 1919 fiind adept al ideilor marxiste. A scris texte de drept, istorie, filosofie, sociologie, economie. Când România va trece de partea aliaților, pe 23 august 1944, Pătrășcanu va fi numit ministru al justiției. În această calitate, Pătrășcanu a participat direct la întregul proces de transformare a României dintr-o democrație liberală într-o tiranie comunistă și este deplin responsabil de aceasta, împreună cu alții. În 1948 este acuzat de naționalism, de legături cu serviciile britanice de spionaj și de colaborare cu serviciile române de informații de dinainte de 1945, destituit și arestat la domiciliu. De fapt, Pătrășcanu intrase în conflict cu liderul partidului Gheorghe Gheorghiu-Dej și acesta acționase după tipicul metodei staliniste de eliminare a concurenților.
În 1965, după moartea lui Gheorghiu-Dej, partidul comunist își alegea un alt lider, pe mai tânărul și ambițiosul Nicolae Ceaușescu. Acesta voia înlăturarea vechii gărzi dejiste, reprezentate mai ales de Alexandru Drăghici. Metoda lui Ceaușescu era simplă, reabilitarea lui Pătrășcanu și învinuirea fostei echipe a lui Dej. Generalul de Securitate Neagu Cosma își aducea aminte în 2002, într-un interviu acordat Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, despre reabilitarea lui Pătrășcanu care a început prin promovarea lui Alexandru Drăghici.
”Ceauşescu avea acest obicei de a disloca oameni prin promovare. Şi cum nu i se părea suficient, s-a gândit să-l încurce pe Drăghici cu cazul Pătrăşcanu. O parte din anchetă şi pregătirea procesului se făcuseră în Ministerul de Interne, în Securitate, unde Drăghici era şef. A zis că poate cumva aici o să-l încurce. L-a chemat pe Ion Stănescu, care fusese numit şef al Securităţii, şi l-a întrebat dacă despre cazul Pătrăşcanu erau materiale în arhive. I-a cerut să le scoată pentru a fi verificate. Drăghici parcă ştia ce-l aşteaptă, parcă își pregătise special debarcarea. El în loc să încurce ceva, dacă ar fi avut nişte gânduri să se apere în cazul Pătrăşcanu ar fi putut să facă să dispară dosare, el pusese dosarele în ordine.”
Pentru a da o aparență de corectitudine nu trebuia ca decizia sa fie luată de liderul politic.
”Ceauşescu a format o comisie din procurorul general, ministrul justiţiei, şeful cadrelor de la Comitetul Central şi alţii, iar secretar al acestei comisii de cercetare a cazului Pătrăşcanu l-a pus pe Grigore Răduică, acesta lucra în secţia militară la Comitetul Central al Partidului. Și s-a întocmit un document din care a trebuit să rezulte nevinovăția lui Pătrășcanu şi a fost un document absolut pătimaş, lipsit de obiectivitate. Trebuia să rezulte că, de fapt, Pătrăşcanu a fost o victimă 100%, că povestea cu spionajul englez fusese o invenţie a Securităţii.”
Generalul Neagu Cosma a încercat, la câteva zeci de ani distanță, să rămână obiectiv în amintirile sale.
”Eu nu pun în discuţie loialitatea și patriotismul lui Pătrăşcanu, competenţele sale profesionale şi intelectuale. L-am şi cunoscut, era un tip absolut deosebit. Dar sigur el a avut nişte legături. Eu nu spun că el era un agent al Intelligent Service-ului, dar el avut nişte legături cu Intelligent Service-ul pentru a studia şi a observa din perspectivă situaţia României. El îşi dădea seama în ce ne găseam noi după 1945, că eram o ţară ocupată, că salvarea noastră putea veni dacă Occidentul mişca ceva. A avut nişte discuţii şi când a fost la Conferinţa de Pace de la Paris, lui chiar i s-a propus să rămână în Occident. Dar nu însemna că astea erau nişte capete de acuzare grave care trebuia să conducă la moartea lui. Dar, reinterpretate de Ceauşescu, a rezultat că erau nişte invenţii.”
După ce arhivele au dat răspunsul pe care îl aștepta, Ceaușescu l-a reabilitat pe Pătrășcanu cu tot elanul necesar. Neagu Cosma.
”În cazul lui Pătrăşcanu a fost o condamnare absolut ordonată, dirijată. S-a semnat atunci un document în organul superior de conducere restrâns, Biroul Politic sau cum s-a chemat atunci, şi au semnat toţi documentul de condamnare la moarte. Adică erau de acord cu judecarea și cu sentinţa. Ce nu mai ştia Ceauşescu era dacă semnase şi el acel document de condamnare a lui Pătrășcanu. El era atunci proaspăt băgat în Biroul Politic şi după o primă întrebare adresată lui Stănescu au urmat altele:
Reabilitarea lui Pătrășcanu a fost în măsură să întărească imaginea lui Ceaușescu de lider legitim și corect. Propaganda a fost mobilizată și ea, filmul artistic ”Puterea și Adevărul”, regizat de Manole Marcus, având cel mai puternic mesaj.
