Revoluția română la 35 de ani

Adesea se vorbește despre mari resetări atunci când un tip de lider câștigă alegerile dintr-o țară mare mondială, așa cum a fost victoria lui Donald Trump în noiembrie 2024 în SUA.

Steliu Lambru, 30.12.2024, 16:10

Adesea se vorbește despre mari resetări atunci când un tip de lider câștigă alegerile dintr-o țară mare mondială, așa cum a fost victoria lui Donald Trump în noiembrie 2024 în SUA. Dar mari resetări sunt acelea care au loc atunci când ample schimbări se produc în spații geopolitice mari și importante, așa cum a fost anul 1989 în Europa Centrală și de Est. Atunci, regimurile comuniste din Polonia, Ungaria, Republica Democrată Germană, Cehoslovacia, Bulgaria și România au cedat puterea sau au fost înlăturate de furia populară cu violență. Cazul românesc este cel al răsturnării unui regim prin forme violente, cea mai violentă dintre toate schimbările din 1989.

Îndelung comentată din 1989 încoace, deși mai puțin vizibilă ca în alți ani, Revoluția română continuă să fie, la 35 de ani, principala referință la tot ce îi leagă pe români de cotidian. Moștenirea ei este indiscutabil pozitivă și schimbările survenite de atunci încoace au adus o semnificativă creștere a nivelului de trai, o prezență consistentă în cele mai importante alianțe militare și civile care sunt NATO, Uniunea Europeană și spațiul Schengen. Toate acestea au fost posibile grație sacrificiului celor din decembrie 1989 și al efortului constant depus de cele câteva zeci de milioane de români în cei 35 de ani.

Istoricii se ocupă de trecut și de la ei aflăm ce s-a petrecut cu omenirea până în timpul prezent. Istoricul Virgiliu Țârău, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, s-a referit la schimbarea din urmă cu 35 de ani și la dificilul parcurs, așa-numita ”tranziție”.

”Deși mai avem puțin timp, circa un deceniu, până când vom egala și depăși timpul comunismului est-european, să constatăm că tranziția de la acest regim la cel democratic a fost una deopotrivă scurtă și lungă. Timpul schimbării a fost scurt, intens, revoluționar, cel al transformării și, mai ales, al metabolizării transformării a fost unul prelung, divers și complex. El a avut traiectorii distincte în tranziție la nivel regional și național.

Ca atare, dacă schimbarea a fost în aparență rapidă, tranziția a fost un proces îndelungat, unul în care transplantarea unui nou sistem pe rădăcini sociale, politice, economice, culturale și de mentalitate din comunism s-a dovedit laborioasă și uneori contradictorie. Lectura momentului schimbării a purtat mereu amprenta contingentului, a conjuncturalului din tranziție, a unui prezent care mereu a condiționat și a afectat înțelegerea trecutului recent, atât în Occident, cât și în centrul și estul Europei.”

Revoluția română nu poate fi înțeleasă decât în spiritul timpului european de atunci care a produs-o. Ea nu este decât un caz particular al marii resetări din urmă cu 35 de ani care a condus la realitatea de azi, dorită atunci. Virgiliu Țârău.

”Evenimentele cumulate ale anului 1989 au dus lumea într-o nouă direcție. S-a spus că a fost un europocentristă, democratică, liberală și integrativă, una în care Europa Estică s-a transformat, renunțând pe cale pașnică sau nu la ordinea politică și la regimurile de putere comunistă. A fost una care a dus la unificarea Germaniei și mai apoi Europei, într-un proiect ambițios: din Portugalia și până statele baltice. Ferestrele deschise atunci au creat premisele unei alte globalizări, dar și a unei lumi care părea a fi depășit realitățile Războiului Rece.”

În analiza făcută anului 1989 de istoricul britanic Timothy Garton Ash, modurile în care puterea comunistă din țările Europei Centrale și de Est a fost înlăturată s-a făcut pașnic, prin alegeri, sau prin violență revoluționară. Virgiliu Țârău a vorbit despre cel propriu României, revoluția.

”Acesta a fost asociat evenimentelor petrecute în Germania de Est, Cehoslovacia și România în ultimele luni ale anului 1989. Această distincție formulată de Timothy Garton Ash era avansată ținând seama mai ales de contestarea puterii comuniste din stradă, a presiunii de jos, care a germinat și a condus la îndepărtarea de la putere a elitelor comuniste. Opacitatea și încremenirea în proiect a bătrânilor Honecker, Husak și Ceaușescu, cecitatea și violența reacțiilor lor, lipsa dialogului în interiorul cercurilor de putere comunistă, dar și a dialogului cu structurile de opoziție, au fost alte ingredente ale acestui al doilea tip al schimbării în concepția lui Garton Ash.

Protestul, contestarea și răsturnarea politică au fost asociate de căderii Zidului, a preluării de catifea sau a celei sângeroase a puterii care a însoțit schimbarea din 1989.”

Indeiferent de maniera prin care au ieșit de pe scena istoriei, pașnică sau violentă, regimurile comuniste erau putrede. Virgiliu Țârău.

”Dincolo de influențele externe, de jocurile strategice, evidențele istorice ne arată că sistemele comuniste au sucombat din interior, că aceia vinovați de această implozie erau chiar liderii comuniști, incapabili să mai gestioneze un sistem tot mai corupt și tot mai nefuncțional. În esență, nemaifiind viabil și legitim, comunismul a fost abandonat tocmai de cei care îi administrau destinul, aparatcici și tehnocrați deopotrivă.

Concludent, prin transformarea Continei de Fier într-una de nailon, subversiunea din interior a devenit tot mai consistentă. Lipsa de resurse pentru a rezolva problema datoriilor i-a pus în situația de a negocia și, finalmente, de a preda puterea, atunci când contestarea din stradă nu a mai putut fi gestionată.”

Revoluția română din 1989 este o parte a marii resetări a Europei Centrale și de Est. Ea a produs efecte pozitive în toate aspectele vieții societăților care în urmă cu 35 de ani se luptau disperate cu mizeria economică și orizontul închis.