În județul Buzău
Regiunea Buzăului fost denumită o mică Românie, datorită diversității formelor de relief pe care le puteți întâlni.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Daniel Onea, 31.10.2019, 12:35
Regiunea Buzăului fost denumită o mică Românie, datorită
diversității formelor de relief pe care le puteți întâlni. Veți găsi aici
păduri întinse, vulcani noroioşi, mănăstiri vechi, așezări rupestre, dar și
muzee interesante. Județul Buzău este căutat și de către iubitorii turismului
de aventură, aici practicându-se alpinismul, off-roadul, raftingul, parapanta
sau canyoningul.
De obicei, când spunem
Buzău, ne gândim la preparate tradiționale: la covrigi, la vinul de Pietroasele
și la cârnați de Pleșcoi, la babic și la țuică de prune, însă Buzăul, în sine,
înseamnă mai mult decât atât. Și-a păstrat atât frumusețea, liniștea locurilor,
dar are și foarte multe povești
interesante, spune Florina Florea, coordonatoarea Centrului Național de
Informare și Promovare Turistică din Nehoiu.
Aș începe chiar cu
povestea din gara Buzăului. La intrarea în gară se află o sculptură unică și o
placă de marmură cu referire la vulturul Ilie. În perioada 1924 – 1942, se zice
că un cârciumar pe nume Adam ar fi adus vulturul, iar acestuia îi plăcea mult
să stea în zona gării. În 1942 e împușcat de un soldat neamț, iar poetul
buzoian Bucur Chiriac îi dedică și un volum de poezii. Din gară se ajunge ușor
în centru, la Palatul Comunal, care este, după spusele istoricului Nicolae
Iorga una dintre cele mai frumoase primării din țară și o podoabă de mare preț
pentru Buzău. Aceasta e și clădirea simbol a orașului. E cea mai mare
construcție comunală din vechiul regat, comunală fiindcă, până în anii 50,
Buzăul era comună. Tot în centrul orașului, se află Platoul Dacia. Acesta e
realizat din plăci de granit, cu model de ii din zonă. Buzăul se poate mândri
cu un tezaur uman viu. Tot în zona centrală există și o biserică mică, având
hramul Sfinții Îngeri, declarat monument istoric, ce reprezintă o adevărată
oază de liniște.
Se organizează multe evenimente
pe teritoriul întregului județ. Există și un calendar al piețelor și oboarelor
pe care-l puteți descărca și de pe site-ul cniptnehoiu.ro. Cele mai importante
sunt Drăgaica, organizat la Buzău la sfârşitul lunii iunie şi Buzău Fest, care
se desfășoară la începutul lunii iunie, în stațiunea Sărata Monteoru, despre
care aflăm de la Florina Florea:
Este renumită pentru bazinele de apă
sărată, iar din 2016 are și un parc de aventură, la capătul stațiunii, chiar în
mijlocul pădurii. Tot din 2016, stațiunea are statutul de stațiune
balneoclimaterică. Un alt obiectiv pe care l-aș recomanda turiștilor străini ar
fi Vulcanii noroioși. Ei se află la 35 de km de Buzău. Locul pare fără viață,
însă apropiindu-te ușor de craterele mai mari sau mai mici, se vede cum
clocotesc, cum noroiul e împins la suprafață. Vulcanii sunt înscriși pe lista
monumentelor naturii, din 1924. De la vulcanii noroioși, aș merge către Babele
de la Ulmet, la 45 de km de Buzău. Aici puteți vedea trovanții sau pietrele
vii, în limbajul popular. Sunt niște formațiuni geologice de diferite forme
destul de ciudate, fiecare putându-și imagina ce dorește.
De aici, continuăm spre
zona Nucu, Buzioru, unde sunt foarte multe așezări rupestre, care au fost
folosite ca lăcașuri de cult. Florina Florea, coordonatoarea Centrului Național
de Informare și Promovare Turistică din Nehoiu:
Noi colaborăm foarte
bine cu un profesor de geografie de la Facultatea din București, Cezar Buterez,
care de mai bine de zece ani face cercetări în zonă, urmând ca în curând să se
realizeze și o hartă a vestigiilor rupestre. Aceste zone sunt mai puțin
cunoscute publicului și e nevoie de un ghid care să te direcționeze, însă cea
mai cunoscută e Biserica din Piatră de la Aluniș. A fost săpată în piatră de
doi ciobani în jurul anului 1274. Pe lângă aceasta, mai sunt și alte așezări
rupestre cu denumiri relevante pentru încărcătura lor monahală
Florin Burgui, ghid de
turism, ne propune un traseu montan inedit, pornind din Poiana Cozanei: Un prim obiectiv este chilia lui Dionisie Torcătorul. În această
chilie, săpată în stâncă, monahul a trăit 30 de ani. Se spune că ar fi coborât
o singură zi pe săptămână, pentru a se spovedi la biserică. În rest, lucra lână
pe care i-o aducea un apropiat. Aproape de această chilie, la câteva minute,
descoperim schitul Fundul Peșterii. Mi se pare cel mai important din această
zonă, fiindcă în această peșteră închisă momentan cu un grilaj metalic, pentru
a nu se deteriora desenele din interior, întâlnim 137 de incizii reprezentând
diverse arme. Ele sunt datate în jurul anului 4.000 î.Hr. Apoi, ajungem la
Biserica lui Iosif. Tot acest traseu durează circa opt-zece ore de urcat pe
munte și apoi coborât prin pădure. Traseul nu e foarte bine marcat, dar cu
puțină pregătiră se poate ajunge.
Florina Florea,
coordonatoarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică din
Nehoiu, ne invită să ne încheiem vacanța într-un mod activ: De aici, aș veni către noi, către Nehoiu, zona montană împreună cu
Valea Buzăului și cu râul Buzău, unde se poate face rafting. Din luna martie,
până în octombrie, noiembrie, puteți face în fiecare zi rafting cu prietenii.
Anul acesta, în luna martie, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a
campionatului de rafting, la care au participat și echipe din Serbia, Bulgaria
și Marea Britanie. Deci, vă așteptăm la Nehoiu. Anul trecut, de 1 decembrie, am
lansat împreună cu profesorul Cezar Buterez, Harta Vizitatorului. Astfel,
turistul poate vizita cele mai importante și inedite obiective din zona noastră.
Iată așadar o destinație ideală pentru toate vârstele,
de explorat în orice anotimp
