Țara Almăjului, ținutul florilor de măr

În vestul României, una din cele patru văi principale ale județului Caraș-Severin, Valea Almăjului, conturează o lume aparte, o adevărată „țară”.

Daniel Onea, 27.03.2025, 18:12

În Țara Almăjului, sunteți invitați la relaxare sub merii înfloriți, dar și la adevărate expediții, prin care puteți descoperi obiectivele turistice. Astfel, puteți face drumeții pe jos și cu bicicleta către peșteri. Tot aici, puteți descoperi și cea mai mare rezervație mulinologică din sud-estul Europei. Nu în ultimul rând, cei care au mai mult timp la dispoziție pot face o călătorie cu trenul pe cea mai veche cale ferată montană din România, care trece prin 14 tuneluri săpate în stâncă.

Pentru început, stabilim hotarele destinației noastre alături de Claudiu Vatau, fotograf și promotor al turismului în zonă.

„Din discuțiile cu foarte mulți oameni am aflat că Valea Almăjului chiar este o zonă necunoscută. Deși n-aș prezenta-o în felul ăsta, ea este prezentată ca o zonă izolată. Este o depresiune intramontană, în vestul României, mărginită de Munții Semenic, Munți Almăjului și Munții Aninei, în județul Caraș-Severin, în Banatul Montan. E la nici două ore și jumătate de mers cu mașina de Timișoara, capitala Banatului.

Cu siguranță foarte multă lume a auzit despre Cascada Bigăr. Despre ea s-a scris foarte mult, iar apariția sa într-o publicație americană a propulsat-o în topul cascadelor din România și din lume. Foarte puțini cunosc unde este și ce este, de fapt, Valea Almăjului.

În mod clar, Cascada Bigăr este cel mai cunoscut obiectiv turistic din acea zonă. Totuși, cea mai importantă eu consider că este destinația Cheile Nerei. Cheile Nerei sunt cele mai lungi chei din România. Au un parcurs de 24 de km, dintre care 22 sunt activi. Doi km sunt intrarea și ieșirea din chei. Din Clisura Dunării, se ajunge foarte ușor în Valea Almăjului sau din Valea Almăjui se ajunge foarte ușor în Clisura Dunării.”

În Cheile Nerei se pot face numeroase drumeții. Aici se remarcă Lacul Ochiul Beiului. Este cunoscut pentru culoarea sa incredibilă, albastru-turcoaz, datorată izvorului carstic care îl alimentează. De asemenea, Cascadele Beușnița sunt renumite pentru frumusețea lor naturală și pentru modul în care apa curge peste formațiuni de tuf calcaros, creând un peisaj de basm.

Totuși, Valea Almăjului nu este numai despre natură, ci și despre oameni. Călătorul care ajunge aici descoperă sate pitorești, fiecare cu biserici de lemn, case bătrânești cu pridvoare umbrite de viță-de-vie și oameni primitori, mândri de moștenirea lor. Dintre acestea, se remarcă Revensca, cel mai mic sat din salba satelor cehești din Banat numărând aproximativ 100 de locuitori. Și nu este singurul superlativ, după cum aflăm de la Claudiu Vatau.

„În Valea Almăjului, există singurul sat cehesc conservat ca în vremea cehilor, ca în vremea pemilor, pentru că așa se numeau locuitorii cehi de pe aceste meleaguri. Acolo s-a păstrat foarte bine, aproape intactă, limba cehă veche. Ei nu au avut influențele sârbești ale satelor din Clisura Dunării. Au păstrat și tradițiile și obiceiurile.

Despre Ravensca putem spune că este un sat izolat. Este undeva pe o colină, în vârful unui deal. Din sat, în zilele senine, se poate observa Dunărea, iar acolo este cel mai frumos apus pe care poți să-l vezi în Valea Almăjului de pe deal, înspre Dunăre. Iar principalul obiectiv din această zonă a Văii Almăjului este Cascada Moceriș, o cascadă extrem de frumoasă. E o cascadă pe trei niveluri, apărută și transformată de-a lungul timpurilor de intervenția omului prin producția de var.

În zona respectivă, se producea var. Erau nenumărate varnițe. Traseul din Moceriș până la cascadă, poți să-l faci fie pe jos, fie pe bicicletă, fie într-un safari off-road cu mașini de teren.”

Claudiu Vatau, fotograf și promotor al turismului în zonă, ne recomandă ca, după un city-break în Timișoara, să ne retragem măcar o săptămână în Banatul Montan și în zona Văii Almăjului. Experiențele nu se pot repeta.

„Trasee prin păduri, trasee către peșteri, trasee pe jos, trasee cu bicicleta. Există în Munții Aninei, în apropierea Cascadei Bigăr, Peștera cu Oase. Acolo s-a descoperit cel mai vechi craniu de Homo Sapiens, cu o vechime de 4 milioane de ani. Peșterile sunt vizitabile fără niciun cost în momentul ăsta, cine știe pentru cât timp. Spuneam că zona este cumva neatinsă, pentru că nici măcar nu sunt marcate toate traseele. E foarte important să apelezi la un ghid local care să-ți și povestească și să-ți spună legenda locului și să te ducă în locurile respective.

Turiștii pot merge și la Rudăria sau Eftimie Murgu, cum se numește localitatea acum. Pe Cheile Rudăriei, găsim cea mai mare rezervație mulinologică din sud-estul Europei, 22 de mori. Unele sunt în sat, în curțile oamenilor, funcționale, dar neaccesibile.

Altele se pot vizita și nu doar atât. Turistul, fie el român sau străin, poate să vadă cum se macină făina de porumb, cum se macină mălaiul alb, unic în zonă și special, cum este rânduirea la mori. Turiștii  pot afla cum 15, 16 familii sunt arondate fiecărei mori, o întrețin și-și câștigă existența din măcinatul grânelor la acele mori.”

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, vă puteți aventura și pe una dintre cele mai spectaculoase căi ferate din România, fiind adesea comparată cu celebra cale ferată Semmering, din Austria, datorită traseului său sinuos prin Munții Banatului. Oficial, este cunoscută ca Linia feroviară Oravița – Anina, fiind cea mai veche cale ferată montană din România.

„Semeringul bănățean e unicat în România. Este cea mai veche cale ferată montană de pe teritoriul României. Se întinde între Anina și Oravița. Plecări sunt din ambele orașe. Locomotiva este una diesel, vagoanele au o vechime de peste 100 de ani. Mobilierul din vagoane este efectiv din lemn.

Peisajele date de tunelurile și viaductele construite de-a lungul celor 34 de km de cale ferată sunt de vis. E frumos și primăvara sau vara, când totul e verde, și toamna, când avem zeci de nuanțe de galben, roșu, verde, maro, dar și iarna, când există zăpadă în zonă. Zona Aninei este o zonă bogată în zăpadă.”

Valea Almăjului este renumită și pentru livezile sale de meri, de unde și numele poetic „Țara Florilor de Măr”. Primăvara este, cu siguranță, deosebită aici. Iar, dacă doriți să încercați o experiență și mai interesantă, alături de bucatele tradiționale, puteți mânca o pâine cu făina pe o puteți măcina la morile din comuna Eftimie Murgu.