Timișoara multiculturală

Ne îndreptăm azi spre vestul țării și ajungem în Timișoara, un oraș multicultural și multietnic, cu o istorie deosebită.

Daniel Onea, 17.10.2019, 12:01

Ne îndreptăm azi spre
vestul țării și ajungem în Timișoara, un oraș multicultural și multietnic, cu o
istorie deosebită. Vom vorbi despre principalele obiective turistice și vom
cunoaște câteva dintre minoritățile care conviețuiesc aici.

Pentru a înțelege mai
bine prezentul, trebuie să cunoaștem trecutul. Astfel, în jurul anului 1700 au
fost aduși în zona Timișoarei mulți coloniști, mai ales din spațiul german al
Europei, spune Lucia Solomon, din cadrul Centrului de Informare Turistică.

Aceștia au locuit preponderent în interiorul cetății Timișoara.
Populația mai numeroasă, românească, trăia în sate și în suburbii. Aflându-se
într-o zonă cu puternice influențe maghiare și sârbești, în timp, aceste
naționalități au trăit în continuare și s-au înțeles întotdeauna foarte bine. A
existat întotdeauna un spirit de toleranță, de bună înțelegere și de respect
reciproc.

În afară de români, germani, maghiari, sârbi, evrei, au venit în acea
perioadă din secolul al XVIII-lea și cehi și slovaci care încă trăiesc în
Timișoara. În bisericile catolice, mai ales, există slujbe în toate aceste
limbi. Pe aceeași stradă locuiau copii din familii diferite, iar, de multe ori,
la joacă, aveau un limbaj comun, cu cuvinte amestecate. Voia bună era
omniprezentă.

Iar aceste etnii au adus
cu ele și tradiții și obiceiuri pe care oamenii le-au preluat unii de la alții. Lucia Solomon, din cadrul Centrului de
Informare Turistică:

Acest lucru a avut un impact și asupra dezvoltării orașului. Ce a
fost bun a fost mereu dus mai departe. Acest lucru a influențat interculturalitatea
de aici. Avem niște festivaluri deosebite în oraș și pe această temă. Avem
Festivalul Etniilor care are loc în luna iunie a fiecărui an la Muzeul Satului
Bănățean. Totodată, în Timișoara, în centrul orașului, se organizează Zilele
Minorităților din Timișoara. Printr-un alai, se prezintă costumele
tradiționale, la pavilioane se prezintă gastronomia specifică, pe scenă sunt
redate atât cântece cât și dansuri. Fiecare etnie poate să-și prezinte atunci
ce are mai bun.

Ognean Cristici,
președintele Uniunii Sârbilor din România, spune că Banatul este un areal
geografic multietnic, multicultural și multiconfesional: Noi, sârbii, conviețuim alături de alte minorități, iar Banatul e
recunoscut pentru această conviețuire. Eu nu zic toleranță, fiindcă nu ne
tolerăm, ci conviețuim. Cei mai mulți dintre sârbii din România locuiesc în
Banatul istoric, în cele patru județe: Arad, Timiș, Caraș Severin și Mehedinți.

După ultimul recensământ există circa 18.500 de sârbi. De peste 20 de ani, de
la înființare, organizația noastră luptă pentru păstrarea identității naționale
prin activități culturale, religioase, educative. Sub egida Uniunii Sârbilor activează
22 de ansambluri folclorice și artistice. Avem trei teatre de amatori, iar, pe
lângă activitățile culturale, am înființat un centru de cercetare științifică a
culturii sârbilor din România. E un organism independent, care efectuează
cercetări culturale, sociologice și lingvistice. Aceste lucrări științifice
sunt publicate într-o revistă care a ajuns la al cincile număr și e recunoscută
ca o publicație academică.

În
Timișoara există și singurul liceu cu predare în limba sârbă din România, Liceul
Teoretic Dositei Obradovici. Numele este al iluministului Dositei Obradovici, născut în judeţul Timiș.
În 1808 organiza în Serbia Marea școală, iar în 1811 devenea primul ministru
al învățământului din Serbia.

Ne
continuăm călătoria de azi alături de Ioan Fernbach, președintele Forumului
Democrat German, filiala Banat: Un
obiectiv turistic pe care vă rog să nu-l ocoliți este Catedrala Maria Radna de
lângă Lipova. Este biserica minor. Papa Ioan Paul al II-lea i-a dat rangul cel
mai înalt care există în biserica catolică. A fost construită acum circa 400 de
ani și este excepțională. Sigur, există și alte locuri frumoase, chiar în
Timișoara, cum ar fi Piața Unirii. Aici avem renumitul dom, una dintre
bisericile reprezentative ale Banatului. Este sediul în care episcopul nostru
își desfășoară activitatea. De aceea, se cheamă și catedrală. Piața Unirii este
unul dintre puținele locuri în Europa în care își desfășoară activitatea doi
episcopi. Este vorba despre episcopul romano-catolic și despre episcopul
ortodox, căci aici avem catedrala ortodoxă sârbă.

Piața
Unirii este cea mai veche din Timișoara, iar aici puteți admira o serie de
clădiri în stil baroc. Aceasta a mai fost denumită și Hauptplatz, Piața
Principală, Domplatz, Piața Domului. Aici veți găsi și un obiectiv turistic
veritabil, fântâna cu apă minerală, dată în folosință publicului pentru prima
oară în 1894.

Ioa Fernbach, președintele Forumului Democrat German, filiala
Banat, ne poartă însă către alte destinații: Jimbolia, unde s-a născut
cel mai important pictor al șvabilor avem un muzeu cu același nume. Apoi, v-aș
recomanda să mergeți la Lenauheim, unde s-a născut marele poet și romancier
Nicolas Lenau. E un loc total deosebit. Tot acolo avem un muzeu al păpușilor.
Sunt păpuși îmbrăcate în portul popular șvăbesc. Se știe că fiecare sat șvăbesc
avea sărbătoarea Kirchweih, a hramului bisericii.

În aceste sate tinerii aveau
costume populare diferite. Nu veți găsi sate în care costumul popular să fie la
fel. Au ceva în comun și ceva care-i desparte. V-aș recomanda și Sânnicolau
Mare, un oraș la granița cu Ungaria, în care s-a născut marele compozitor
maghiar Béla Bartók, dar unde veți vedea încă o comunitate germană puternică
unde s-au păstrat tradițiile. Recent, a avut loc Sărbătoarea Recunoștinței, Erntedankfest,
în limba germană, recunoștință pentru roadele pământului.

Din păcate, în
Charlottenburg mai trăiește un singur german. Este germanul care trage în
fiecare zi clopotele, la orele 12.00 și 18.00. Charlottenburg e satul în care
punctul central e biserica. E singurul sat din lume care se desfășoară în
cerc.

Timișoara va deține în 2021 titlul de Capitală Europeană a Culturii. Este
al doilea oraș din România care va avea acest titlu, după Sibiu, în 2007.

Rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații
Etnice, din cadrul Guvernului României.