Muzeul recordurilor româneşti

Puţini oameni ştiu că pe o străduţă din Bucureşti există un muzeu al recordurilor româneşti.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 08.04.2018, 15:45

Puţini oameni
ştiu că pe o străduţă din Bucureşti există un muzeu al recordurilor româneşti.
Fie că vorbim despre cea mai mare colecţie atestată de obiecte care au ca
decoraţiune floarea de colţ, fie că vorbim despre tirbuşoane sau despre
emisiunile filatelice româneşti începând din cele mai vechi timpuri până în
prezent, muzeul este rezultatul pasiunii unui colecţionar…generos. După cum
ne-a povestit, Ion Chirescu, spre deosebire de colecţionarii ce îşi ascund
obiectele strânse pentru a le admira singuri, el le arată bucuros celor
interesaţi de ineditul colecţiilor.

Cum a început
să colecţioneze? Un hobby mai vechi pe care îl aveam. A
colecţiona este ca un drog, putem să spunem. Sunt persoane care au acest hobby.
Ştim cu toţii de când eram copii, sunt perosane care colecţionează timbre, şerveţele,
tot felul de lucruri năstruşnice. E ca un virus. Pornind de la aici, am început
şi eu colecţia mea de lucruri mărunte, de la colecţia de timbre, colecţia de
aparate foto, iar ceea ce mi s-a părut cel mai interesnt în această zonă a
colecţionării erau obiectele vechi. Am fost întotdeauna atras de zona antică şi
de antichităţi, lucruri pe care noi azi nu le mai întâlnim, pentru că
tehnologia le-a eliminat.

Muzeul găzduieşte lucruri obişnuite, după cum ne-a
spus interlocutorul nostru: De obicei muzeele găzduiesc colecţii de
pictură, de sculptură. Am ieşit un pic din această zonă şi una dintre
colecţiile din muzeu se referă la fiare de călcat, pare ciudat dar sunt extrem
de interesante, bineînţeles, cele vechi, nu vorbim de cele noi din plastic.
Apoi este o altă colecţie de tirbuşoane, iarăşi un obiect simplu, un obiect
banal, dar pe care de-a lungul anilor foarte multe comunităţi şi ţări au
încercat să-l perfecţioneze şi să uşureze scoaterea dopului dintr-o sticlă. De
asemenea, este o colecţie de suporturi pentru fiare de călcat, urmează o
colecţie de timbre, cu toate timbrele româneşti care au apărut în lume, de la
primul timbru românesc, capul de bour, până în zilele de astăzi şi urmează o
colecţie la care lucrăm, de aparate foto, începând din 1840, perioada lui
Dalguer, tot aşa, până în anul 2000 când aparatul de fotografiat a dispărut.

Certificat ca record mondial chiar de Guiness Book
colecţia reuneşte în prezent 30 de mii de tirbuşoane, 35 de mii de fiare de
călcat, dar la momentul certificării erau mai puţine exponate. Şi dacă v-am
tentat să descoperiţi muzeul, trebuie precizat că vizitele trebuie programate
şi că muzeul este deschis în general pentru grupuri organzate. Şi asta pentru
că o vizită durează câteva ore bune, impresiile fiind ameţitoare. L-am întrebat
pe Ion Chirescu cum reaţionează vizitatorii: În general sunt
reacţii de surpriză, având în vedere că puţine persoane au avut ocazia să vadă
aceste obiecte simple, uzuale sau obiecte casnice, care s-au perfecţionat de-a
lungul anilor, şi nimeni nu a putut să anticipeze cât de interesante au fost şi
sunt.

Cu siguranţă puţini dintre dvs. au văzut fiare de
călcat de dimensiuni foarte mici ce netezeau gulerele din vremea elisabetană.
Şi tot puţini ştiu că la început fiarele…de netezit au fost din piatră,
sticlă sau lemn. Multe, foarte multe obiecte, dintre care colecţionarul nu are
unul prefereat, pentru că s-a ataşat pe rând de toate.

Cât despre organizarea colecţiei, Ion Chirescu îşi
laudă echipa: Cel mai important lucru a fost echipa care
m-a ajutat. Am organizat un colectiv pornind de la prieteni şi persoane care
s-au ocupat de acest lucru. Obiectele achiziţionate au fost curăţate, reparate,
refăcute şi am început organizarea acestui muzeu, în primul rând prin modul de
aranjare a lor. Dar cel mai important lucru, mi se pare, a fost modul de
expunere a lor şi modul de iluminare. Eu cred că într-un muzeu este important
ca lumina să fie foarte bine orientată către obiect, să-l scoată în evidenţă şi
să nu îţi bată în ochi.

Se mai găseşte aici o colecţie impresionantă de
suporturi de fiare de călcat, dincolo de acelea expuse împreună cu fiarele de
călcat, găsindu-se cele expuse separat.

Colecţiile muzeului urmează să crescă, planul
fiind ca aici să fie reunite toate recordurile româneşti, de la cea mai mare
cruce pe un vârf de munte, Crucea Caraimanului, până la cea mai mică bancnotă
de hârtie, cea de 10 bani din 1917