Olimpiada zâmbetelor la sate

În rubrica de astăzi vom vorbi despre un proiect numit „olimpiada zâmbetelor”, prin care organizatoarea îşi propune să aducă bucuria şi normalitatea în viaţa copiilor de la sate, care trăiesc în condiţii dezavantajoase.

Ana-Maria Cononovici, 28.05.2024, 15:35

Suntem obişnuiţi să ne bucurăm şi să ne lăudăm cu succesele olimpicilor noştri. Adolescenţii români par foarte abili în a câştiga medalii la olimpiadele de matematică, fizică, chimie, informatică din ţară şi din străinătate, ceea ce e, cu adevărat, îmbucurător. În rubrica de astăzi vom vorbi însă despre un proiect numit „olimpiada zâmbetelor”, prin care organizatoarea îşi propune să aducă bucuria şi normalitatea în viaţa copiilor de la sate, care trăiesc în condiţii dezavantajoase.

Simona Grigoraş Olaru, preşedinte fondator Topolino Asociaţia TA şi a Asociaţiei “Azi copil, mâine adult”, ne-a spus povestea sa şi a proiectelor sale: “Povestea e puternică în spate şi mi-a călăuzit paşii către foarte multe proiecte şi destine. Topolino a început în 2017, în urma poveştii medicale a puiului meu, care s-a născut cu o malformaţie congenitală şi de acolo lucrurile au căpătat un alt sens în viaţa mea.

Oficial, din 2017 mă ocup de copii cu provocări medicale şi sociale şi mă duc şi către cazurile mai speciale de la sate, unde nu se ajunge foarte des, decât de Crăciun sau de Paşti. Iar eu mă duc mereu, pentru că în decursul anilor am descoperit foarte multe cazuri de copii singuri, crescuţi doar de bunici, sau doar de fraţi mai mari. Şi cumva, uşor, uşor, multe au căpătat un alt sens în viaţa mea şi am motivaţie mai puternică cu fiecare caz întâlnit.”

Povestea personală de viaţă a pregătit-o de altfel să înfrunte provocări şi aşa a apărut proiectul “Olimpiada zâmbetelor la sate”, despre care Simona Grigoraş Olaru ne-a spus:
“Este un proiect de suflet al meu, de prin 2018 l-am iniţiat, am început cu acesta în comuna Dor Mărunt, din Călăraşi, unde cu doamna director de la şcoala din Dor Mărunt adunam copiii cu situaţii sociale mai speciale din familii monoparentale, cu risc mare de abandon şcolar, copii cu situaţie medicală. Şi ne-am gândit cum să îi facem pe aceşti copii, cu un destin poate puţin mai trist decât al altora, să râdă, să capete amintiri frumoase, să aibă nişte exemple de viaţă (n.r. să poată zice) că vor şi ei să devină aşa când vor fi mai mari.

Şi plecând de la această idee să ducem zâmbete unde este tristeţe, am creat conceptul acesta “Olimpiada zâmbetelor”, unde facem foarte multe activităţi, începând de la zona de educare şi conştientizare pe nutriţie, în care îi învăţăm pe aceşti copii de la sate de ce este bine să mănânci mâncare mai curată şi nu doar biscuiţi şi sucuri, să încerci să nu mănânci doar dulciuri şi să mănânci un ardei sănătos din grădină, o brânză de la vacă sau capră, depinde ce animale au în împrejurimi.

Dincolo de aspectul acesta educativ, ne-am dus într-o zonă de joacă, pentru că “Olimpiada zâmbetelor” înseamnă să ne jucăm foarte mult şi le-am iniţiat tot felul de jocuri de echipă, pentru că mă interesează coeziunea dintre ei. La final, de obicei, încheiem cu un picnic, ori pe terenul de sport, ori pe iarbă şi acolo stăm şi povestim. Povestim despre ce are fiecare pe acasă: o bunică, un căţel, o pisică, o soră.”

Am aflat că participanţii fac concursuri de puzzle, unesc puncte pe o foaie de hârtie descoperind indicii către alte jocuri, sau în aer liber participă la probe de ştafetă ingienios realizate, pentru ca mai apoi totul să se premieze cu alimente pe care ei,în general, le văd doar în poze şi cu produse de igienă.

Simona Grigoraş Olaru a anunţat şi un alt proiect: ”Pe 1 iunie o să mergem la Aşezământul “Mama şi copilul”, extraşi din violenţa domestică, de la Giurgiu. Este un aşezământ parohial, Sfinţii Mihail şi Gavril, undeva de 5 km de oraşul Giurgiu, unde sălăşluiesc mame şi copii care se află în Protecţia copilului, tocmai pentru a li se face un tranzit către linişte şi protecţie. Acum, pe 1 iunie, mergem să râdem foarte mult, să ne jucăm şi să le ducem ce au nevoie: alimente, îmbrăcăminte, jucării, jocuri, mobilier.”

Iar ca îndemn pentru noi toţi, Simona Grigoraş Olaru, preşedinte fondator Topolino Asociaţia TA şi a Asociaţiei “Azi copil, mâine adult”, a adăugat: “Să nu uităm nicicând de unde plecăm şi să rămânem buni, pentru că nu se ştie viaţa în ce direcţie ne duce. De-a lungul vieţii li călătoriei mele, eu asta am învăţat! Am foarte multe proiecte care au mare nevoie de susţinere, prin voluntari, prin parteneriate, pentru că este atât de simplu să schimbăm în bine în jurul nostru, trebuie doar să ne dorim.”

Îndemnuri la care nu mai este nimic de adăugat!