Meşteşuguri vechi şi bunăstare comunitară
Într-o vreme când ecologia, economia socială şi renaşterea tradiţiilor rurale sunt subiecte mult discutate, există şi oameni care au curajul să le îmbine pe toate.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Christine Leșcu, 10.06.2015, 14:20
Este cazul tinerei familii Dana şi Ionuţ Georgescu, iniţiatorii proiectului Moara de hârtie, din Comana, localitate aflată la 25 de kilometri distanţă de Bucureşti. Aici ei reciclează hârtie, o macerează şi o transformă în hârtie ecologică, pe care apoi o tipăresc şi o leagă folosind utilaje recuperate din vechile tipografii. Începuturile Morii de hârtie, cu cinci ani în urmă, sunt legate de venirea pe lume a fetiţei lor, Elena, dar nu numai de acest eveniment, aflăm de la Dana Georgescu.
Aveam slujbe în companii private. În momentul în care a apărut Elena şi am stat mai mult cu ea acasă, am simţit că trebuia să fac ceva mai mult decât ce făcusem până atunci. Eu eram şi sunt şi acum pasionată de scris, îmi place frumosul în general. Am simţit că vreau să fac ceva mai mult decât să merg la birou în fiecare zi, să câştig un salariu şi să merg în concediu. Asta se întâmpla în 2007. De atunci am tot căutat şi am descoperit că vrem să facem ceva în domeniul tipăritului. Soţul meu era pasionat de hărţi şi pas cu pas s-au legat lucrurile. Mai târziu, prin 2009, am început să mergem şi la cursuri. Eu am făcut un curs de fotografie, iar soţul meu a făcut un curs de legătorie de carte, deşi căuta unul de colaj.
Odată proiectată Moara de hârtie, soţii Georgescu au început să caute locul pentru a o amplasa. După multe căutări, au ajuns la Comana, aflată în mijlocul unui parc natural, cu păduri, cu o mică deltă pe râul Neajlov, loc înscris de asemenea şi în istoria literară, aici aflându-se casa memorială a poetului Gellu Naum. Un loc predestinat pentru ei, consideră Dana. Aici locuiesc cea mai mare parte din săptămână, fabrică şi tipăresc hârtie şi îşi expun, într-un mic muzeu, tiparniţele din care unele sunt obiecte de patrimoniu, cum ar şi cea creată la Leipzig în 1889, care a funcţionat în tipografia ziarului Universul. Şi pentru că la Comana au găsit un loc atât de ospitalier, s-au gândit să ofere, la rândul lor, ceva satului: au înfiinţat o mică întreprindere socială unde se produc carneţele, felicitări, semne de carte şi, evident, hârtie ecologică manuală. Ionuţ Georgescu.
E o afacere non-profit, o afacere mai specială pentru România unde în ultima vreme a început să se vorbească despre economia socială şi se încearcă o formă de legiferare a acestui domeniu. Ceea ce am descoperit de când suntem la Comana este că nu poţi să faci ceva într-o comunitate fără să încerci să oferi ceva comunităţii. Descoperim că, pe măsură ce ne implicăm cât mai mult în comunitate, în aceeaşi măsură comunitatea ne oferă ceva la rândul său. Am lucrat cu copiii de la şcoala din sat, ei participă gratuit la activităţile noastre. Am găsit aici oameni de încredere cu care lucrăm bine în cadrul Morii de hârtie. Sunt oameni serioşi şi care ne înţeleg visele. Ne ajută ca să facem ceva şi pentru noi, dar şi pentru comunitatea în care ne aflăm. Nu putem disocia dezvoltarea economică de prosperitatea comunităţii în care trăim.
Dar care este situaţia economică a locuitorilor din Comana şi cum a privit o comunitate tradiţională ideea nouă de a se fabrica hârtie ecologică în satul lor? Ne spune tot Ionuţ Georgescu. E nevoie de o creştere economică în mediul rural. Sunt foarte puţine oportunităţi de a munci la sate. Majoritatea locuitorilor din Comana fac naveta la Bucureşti pentru a lucra sau în satele din împrejurimi. N-au altă alternativă. Dar noi considerăm că meşteşugurile pot fi o completare binevenită şi importantă a veniturilor sătenilor, poate chiar o sursă principală de venit. În momentul în care am discutat cu ei, iniţial, n-au crezut în ideile noastre, dar, uitându-se la ce am realizat noi aici, şi-au dat seama că folosind lucrurile vechi putem mişca ceva, au devenit mai deschişi. Unii chiar se şi implică în activităţile noastre.
Cei care participă cu cel mai mare entuziasm la activităţile desfăşurate la Moara de hârtie sunt copiii. Pentru ei, Dana Georgescu organizează diverse ateliere unde le arată cum se face şi se tipăreşte hârtia. Dana Georgescu despre reacţia copiilor. La început se uită curios şi eu aud numai exclamaţii de uimire. Sunt foarte surprinşi de ce văd aici. Pe măsură ce le explic ce se întâmplă aici, devin foarte interesaţi, iar când ajungem la partea de făcut hârtie, încep să concureze unii cu alţii cine începe primul. Din când în când, unii copii chiar ne spun că vor să se angajeze aici când cresc mari. Deci sunt foarte încântaţi de ceea ce fac aici. Cei mai entuziaşti sunt cei mai mici, ei se manifestă pe loc. Cei mari se controlează mai mult.
Pentru anii următori, familia Georgescu pregăteşte un alt proiect la Comana: Satul Meşteşugurilor. Cu finanţare norvegiană, acolo se vor construi căsuţe în stil rustic şi tradiţional, unde se vor practica şi preda diverse meşteşuguri vechi: olărit, ţesut şi prelucrarea lemnului.
