2026, anul păcii în Ucraina?
De aproape patru ani, conflictul militar din Ucraina aduce suferință și pierderi însemnate de vieți omenești, iar sancțiunile și negocierile încă așteaptă un rezultat care să pună capăt confruntării.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 23.01.2026, 14:45
De aproape patru ani, conflictul militar din Ucraina aduce suferință și pierderi însemnate de vieți omenești, iar sancțiunile și negocierile încă așteaptă un rezultat care să pună capăt confruntării. Războiul a schimbat destine, dar și harta securității europene, repercutându-se asupra relațiilor internaționale. Nu mai este doar o confruntare militară, ci înseamnă și lanțuri de aprovizionare afectate, insecuritate energetică, oboseală politică și presiune asupra ordinii internaționale. Poate fi 2026 anul păcii în Ucraina?
Deocamdată, conflictul pare că a intrat într-o fază de uzură, în care costurile umane, economice și politice sunt uriașe. Datele arată că ambele părţi sunt într-o stare avansată de epuizare, dar nu în acelaşi mod şi nu cu aceleaşi consecinţe strategice, spune profesorul universitar Ștefan Ciochinaru, analist de politică externă, care explică unde se află astăzi conflictul din Ucraina pe această axă a epuizării: “Ucraina este în epuizare critică, dar nu în colaps. Ucraina continuă să se adapteze, rezistă, dar costul uman devine din ce în ce mai greu de susţinut. Unde se află Rusia? Rusia traversează o epuizare lentă, dar trăieşte cu sentimentul că poate câştiga războiul de uzură. Astfel, în ciuda sancţiunilor şi pierderilor, Kremlinul consideră că războiul e sustenabil, pe termen mediu, şi crede că poate învinge Ucraina, într-un conflict de uzură. Epuizarea există, dar nu e percepută ca o ameninţare strategică imediată. Observaţi, vă rog, că vorbesc despre percepţii, şi nu evoc Rusia, ci Kremlinul.
De fapt, este vorba de Putin, de percepţia lui Putin şi de convingerea lui că poate câştiga un război de uzură. În aceste condiţii, cel mai probabil, războiul nu se va încheia în 2026, dar intensitatea se va muta spre o fază mai redusă, prelungită, adică exact semnul unui conflict intrat în faza de epuizare structurală. Deşi ambele părţi sunt epuizate, niciuna dintre ele nu e suficient de epuizată încât să accepte concesii majore. Este probabil astfel ca în 2026 să nu asistăm la o ruptură, ci mai degrabă la o convergenţă periculoasă, aş zice eu, între presiuni militare, financiare şi politice. Pentru că Ucraina nu poate ceda fără garanţii existenţiale, Rusia nu vrea să negocieze fără câştiguri teritoriale semnificative, iar Occidentul nu este încă dispus să forţeze o soluţie. Concluzia mea este că războiul e într-o fază avansată de epuizare, dar nu într-o fază terminală.”
Dacă privim cu atenţie ce se întâmplă, atunci vedem că sunt foarte multe semne că 2026 este mai degrabă un reper într-un conflict global prelungit, mai spune profesorul universitar Ştefan Ciochinaru. Cum ar schimba, totuși, o eventuală pace în 2026 arhitectura de securitate a Europei şi relaţiile internaţionale în ansamblu? În linii mari sunt trei tipuri de scenarii: pace cu garanţii puternice pentru Ucraina; doi, o încetare a focului, un conflict îngheţat; şi, trei, un acord impus, dictat Ucrainei, sau, altfel spus, favorabil Rusiei, explică Ştefan Ciochinaru: “Ei bine, cum se schimbă arhitectura de securitate depinde enorm de care anume din aceste trei scenarii devine realitate. E clar că Europa nu mai poate sta în ambiguitate. Fie integrează Ucraina în structurile sale, Uniunea Europeană, eventual NATO sau ceva foarte apropiat, fie rămâne cu o zonă gri, extrem de instabilă la frontieră. Dacă pacea ar aduce garanţii solide pentru Ucraina, atunci probabil că vom vedea un bloc estic mult mai influent în cadrul UE şi am vedea mecanisme în care un grup de state europene îşi asumă angajamente de apărare, asistenţă militară şi reconstrucţie pe termen lung.
În orice caz, NATO rămâne pilonul central al securităţii europene. În cazul unei păci cu garanţii serioase pentru Kiev, NATO însuşi va trebui să decidă dacă Ucraina intră formal în alianţă sau dacă primeşte garanţii bilaterale, plus prepoziţionare de capacităţi. Un alt plan de analiză este divorţul strategic al lumii occidentale de Rusia şi noua ordine în Eurasia. Chiar şi într-un scenariu de pace relativ favorabil Ucrainei, e limpede că relaţiile dintre Europa şi Rusia sunt ireversibil deteriorate pe termen lung. Întrebarea este: mai poate exista o arhitectură de securitate comună Europa-Rusia? Pentru că mulţi sugerează că după acest război, orice ordine comună în Eurasia va fi înlocuită de două blocuri de securitate rivale, cu Ucraina fortificată ca avanpost al Europei.”
În scenariile mai sumbre, pace slabă sau dictată Ucrainei, adaugă Ștefan Ciochinaru, ordinea de după 1945 şi 1991 ar fi percepută ca erodată, agresiunea ar fi recompensată, iar securitatea europeană s-ar transforma într-o permanentă pregătire pentru următorul şoc, pentru următorul război, în niciun caz într-un cadru stabil. Concluzia mea este că, spune analistul politic, 2026 nu pare să fie un an al păcii, ci un an al posibilităţilor fragile.
