Cât de pregătită e România pentru trecerea la euro

Declarația recentă a guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, potrivit căreia adoptarea monedei euro ar putea deveni noul „proiect de țară”, marchează o poziționare importantă în discursul economic al Bucureștiului.

Corina Cristea, 08.05.2026, 18:00

Declarația recentă a guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, potrivit căreia adoptarea monedei euro ar putea deveni noul „proiect de țară”, marchează o poziționare importantă în discursul economic al Bucureștiului. Vorbind la o conferință de profil, finanțistul-șef a arătat că acest lucru s-ar putea întâmpla după finalizarea actualului proiect de țară, anume aderarea la organizația care reunește cele mai dezvoltate economii ale lumii, OCDE – proces aflat în faza finală, după echilibrarea economiei şi reducerea deficitului fiscal major.

Ideea aderării la euro nu este nicidecum una nouă, dar ea a fost de mai multe ori abandonată în anii ce au urmat intrării României în Uniunea Europeană, din diverse motive și în diferite contexte.

La BNR au existat pregătiri intense în acest domeniu, care s-au prelungit chiar și după ce România a început să se îndepărteze de îndeplinirea criteriilor macroeconomice necesare pentru zona euro, spune consilierul guvernatorului BNR, Eugen Rădulescu:

“Prin 2015 eram foarte aproape cu îndeplinirea criteriilor de convergență nominale pe care le prevede Tratatul de la Maastricht, inclusiv reducerea deficitului bugetar, nu aveam încă o datorie publică foarte mare. Numai că un lucru care se spune mult prea puțin este că economia României era cu mult mai puțin dezvoltată.

În 2015, PIB-ul României era undeva pe la 175 de miliarde de dolari, în momentul ăsta este pe la 400 de miliarde de dolari. Vorbim despre o altă economie, cu mult mai dezvoltată, cu mult mai eficientă. Marea problemă pe care o avem este că, cel puțin în parte, această dezvoltare s-a făcut cu prețul unui dezechilibru din ce în ce mai pronunțat al finanțelor publice.

Și, în momentul de față, suntem în situația că nu mai îndeplinim niciunul din criteriile de la Maastricht pentru a putea intra în zona euro. Iar cel mai dificil de îndeplinit va fi, după părerea mea, cel de reducere a deficitului public la un nivel care să nu depășească 3% în fiecare an și revenirea la o datorie publică în plafonul de 60%, pe care tocmai îl depășim în acest an.”

România este, de câțiva ani, peste pragul de 3% menționat și în prezent face eforturi serioase să scadă deficitul fiscal la 6,2% în acest an, de la cele peste 9 procente la care urcase. Reducerea nu este doar o cerință formală, ci o condiție esențială pentru stabilitatea economică, explică specialiștii.

Ce înseamnă un deficit mare? Reflectă dezechilibre structurale, de la cheltuieli publice ridicate, în special cu salariile și pensiile, până la colectare slabă a taxelor sau dependența de împrumuturi.

Un alt criteriu esențial pentru aderarea la euro este stabilitatea prețurilor. BNR a reușit, în general, să mențină inflația sub control pe termen lung, deși perioadele recente au fost marcate de creșteri semnificative, iar în prezent România are cea mai mare inflație din Uniune.

Un alt aspect, deloc de neglijat, este acela că intrarea în zona euro presupune renunțarea la politica monetară proprie. Altfel spus, odată cu adoptarea monedei euro, România nu ar mai putea ajusta dobânzile sau cursul valutar în funcție de nevoile interne, iar acest lucru este sustenabil doar într-o economie suficient de stabilă și flexibilă. În ecuația aderării la euro intră, dincolo de criteriile tehnice, și convergența reală.

Profesorul universitar Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal: ”Ai nevoie, totuși, de structuri economice și chiar sociale care să fie mai în consonanță cu funcționarea Uniunii Europene, în special cu funcționarea zonei euro. Dar, aderarea la zona euro acum are și o semnificație geopolitică mai mare decât acum să spunem 20 de ani. Și merită să fii în zona euro. Însă nu se poate în câțiva ani, adică trebuie să ajungi la deficite bugetare în preajma acestui reper 3% din PIB și este esențial să stabilizăm datoria publică la un moment dat, adică să nu depășească hai să spunem acum 67-68% din PIB. Pentru că va continua să crească. Să o stabilizăm și chiar să o aducem înapoi, să o tragem în jos, să ne ducem către acest reper de 60% din PIB.”

În ciuda provocărilor, beneficiile adoptării euro pot fi considerabile, mergând de la eliminarea riscului valutar – companiile, investitorii și chiar cetățenii nu ar mai fi expuși fluctuațiilor leu-euro – la dobânzi mai mici, traduse în acces mai ieftin la finanțare pentru stat și sectorul privat; de la creșterea investițiilor străine – un mediu mai stabil și predictibil atrage capital – la integrare economică mai profundă, respectiv România ar deveni parte a nucleului economic european.

Deocamdată, realitatea arată că, deși România a înregistrat progrese importante în ultimele decenii, decalajele față de economiile dezvoltate rămân semnificative în ceea ce privește productivitatea, nivelul salariilor, infrastructura și calitatea instituțiilor. Iar adoptarea euro într-o economie insuficient convergentă poate genera tensiuni, așa cum s-a întâmplat în alte state din sudul Europei. Graba poate avea consecințe ce țin de pierderea flexibilității economice, dificultăți în gestionarea crizelor, posibile creșteri de prețuri percepute de populație sau presiuni asupra competitivității, atrag atenția specialiștii. Este România pregătită? Nu încă, dar direcția este clară, iar declarația guvernatorului BNR nu trebuie privită ca un obiectiv imediat, ci arată mai degrabă reperele unei economii sănătoase pe care România trebuie să le atingă.