România în ecuația UE-Mercosur
După mai bine de 25 de ani de negocieri, acordul comercial dintre UE şi statele din Mercosur - Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay - a intrat în vigoare provizoriu până la ratificarea finală în Parlamentul European.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 15.05.2026, 15:40
Acordul comercial dintre UE și statele din Mercosur – Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay – reflectă direcția strategică a Bruxelles-ului de a-și extinde influența economică și de a securiza noi piețe într-o economie globală tot mai competitivă. La capătul a mai bine de 25 de ani de negocieri, a intrat recent în vigoare la 1 mai, provizoriu, până la ratificarea finală în Parlamentul European. Prevede eliminarea treptată a taxelor vamale pentru peste 90% dintre produsele tranzacționate între cele două blocuri şi deschide noi pieţe pentru exporturile europene, care, spun oficialii comunitari, ar putea creşte semnificativ. Acordul a iscat, în același timp, controverse și a scos în stradă fermierii europeni.
Profesor doctor Sergiu Mişcoiu, de la Facultatea de Studii Europene şi director al Centrului de Cooperări Internaţionale din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca:
“Vorbim de fapt de un acord care la termen va fi un mare acord de liber schimb, care permite diversificarea atât în ceea ce priveşte exporturile Uniunii Europene, cât şi în ceea ce priveşte importurile acesteia, mai ales în măsura în care Uniunea Europeană a fost şi este în continuare dependentă, chiar monodependentă de anumite importuri de materii prime din state care sunt din ce în ce mai puţin prietenoase, ca să nu le spunem altfel, cu Uniunea Europeană, şi aici în principal vorbim de Rusia, dar şi de China.
Deci în aceste condiţii, şi pentru România acest acord poate să reprezinte, în primul rând, o oportunitate, pentru că lucrurile sunt extrem de integrate. Nu trebuie să ne uităm doar la efectele directe, adică câte firme româneşti vor exporta în Paraguay, pentru că atunci sigur că nu vom fi foarte impresionaţi de cifrele care vor veni. Dar trebuie să ne uităm, de exemplu, la liniile întregi de producţie, la faptul că, de exemplu, firmele germane, italiene, chiar şi cele franceze, deşi Franţa nu este un mare fan al acestui acord, beneficiază de piese de schimb, de forţă de muncă, de diverse subcomponente care sunt produse în România şi exportate de România în aceste ţări.
La rândul lor, aceste ţări găsesc piese în America Latină, deci, practic, este un acord care permite Uniunii Europene sudate, Uniunii Europene care lucrează mult mai bine împreună decât lucra anterior, să profite; şi efectele colaterale, să le spunem aşa, sunt efecte care ţin oricum, aş zice, de diversificarea pieţelor şi de schimbările macro la nivel mondial. Protecţionismul acesta european, care a funcţionat cum a funcţionat în ultimii 30 de ani, a atins în mod limpede o limită, şi asta se vădeşte în special în acest domeniu destul de văduvit, cel al agriculturii.”
Pentru România, efectele acordului sunt mixte – există atât oportunități economice, cât și riscuri pentru anumite sectoare. La capitolul avantaje ar fi vorba de potențial pentru creșterea exporturilor industriale, oportunități pentru portul Constanța sau materii prime mai ieftine pentru anumite industrii. La polul opus, principalul risc pentru România vine din presiunea asupra agriculturii, în condițiile în care fermierii români se confruntă deja cu costuri ridicate, volatilitate a prețurilor, concurență în interiorul UE și dificultăți de finanțare. Dacă va fi ratificat complet, acordul ar crea o piață de peste 700 de milioane de consumatori. Se vor simți avantajele acestui acord în mod egal în toate statele europene?
Din nou, profesor doctor Sergiu Mişcoiu: „Niciodată nu se vor simţi avantajele competitive obţinute pe noi pieţe în mod egal sau nici măcar în mod foarte echilibrat pentru toate ţările Uniunii Europene, însă diverse domenii şi subdomenii vor reuşi să profite mai mult decât celelalte, şi totul este să ştim unde să încercăm să ne plasăm în acest nou aranjament.
Bunăoară, dacă ne uităm la industria auto, Germania a susţinut în mod substanţial acest proiect, în măsura în care pieţele europene sunt saturate, concurenţa care vine dinspre China în special este una foarte importantă, şi America Latină este o piaţă imensă cu restricţii până acum de import din Germania şi în general, evident, din Uniunea Europeană, iar noul acord ar putea permite o deschidere mare în acest sens.
În piaţa aceasta auto germană avem o contribuţie majoră, pentru că avem atât componente şi subcomponente, cât şi o serie importantă de lucrători în această industrie, în România şi chiar şi în Germania. Deci există aceste efecte care, până la urmă, pot să creeze un plus pentru ţările care participă în mod liber, voluntar şi, aş spune, inteligent la aceste acorduri.”
Dacă pentru companiile europene acordul aduce un acces mai ușor pentru automobile, echipamente industriale, produse farmaceutice, tehnologii și servicii, pentru țările Mercosur înseamnă o piață mai extinsă pentru produse agricole, carne de vită și pasăre, soia, minereuri și materii prime critice. Criticii acordului arată cu degetul spre standardele privind pesticidele din Mercosur și spre faptul că producătorii sud-americani au costuri mult mai mici. Iar importurile ieftine, spun ei, pot afecta agricultura europeană.
De asemenea, există temeri că produsele importate nu vor respecta aceleași reguli stricte aplicate fermierilor europeni, ceea ce poate crea concurență inegală. Nu în ultimul rând, mai multe organizații de mediu averizează că acordul ar putea accelera defrișările din Amazon pentru extinderea agriculturii și pentru creșterea bovinelor.
