Testele epigenetice – cheia viitorului
Proces natural și inevitabil pentru toate organismele vii, îmbătrânirea vine cu o scădere progresivă a funcției fiziologice și o vulnerabilitate crescută la bolile legate de vârstă.

Corina Cristea, 19.09.2025, 14:14
Proces natural și inevitabil pentru toate organismele vii, îmbătrânirea vine cu o scădere progresivă a funcției fiziologice și o vulnerabilitate crescută la bolile legate de vârstă. Pentru multe persoane, însă, vârsta din actul de identitate nu corespunde cu cea biologică, unii arată și se simt mult mai tineri, deși sunt la senectute, în timp ce alții se simt bătrâni de la 30-40 de ani. De ce se întâmplă asta? Răspunsul vine din zona epigeneticii, adică de acolo de unde genetica întâlnește stilul de viață. Datorită epigeneticii – disciplina care studiază felul în care genele noastre sunt “pornite” sau “oprite” de factori externi, speranța de viață nu mai este o loterie.
Mediul în care trăim, alimentația, somnul, nivelul de stres, poluarea, chiar și relațiile sociale pot influența, dacă anumite gene sunt activate sau rămân silențioase. O persoană de 45 de ani, dar cu un stil de viață sănătos, poate avea o vârstă biologică de 38 de ani, de exemplu, în timp ce cineva de 30 de ani, dar cu stres cronic, alimentație dezechilibrată și lipsă de somn, poate “îmbătrâni” biologic până la 40 de ani. În toată această ecuație, testele epigenetice ne pot oferi o busolă pentru sănătate și longevitate – un lucru cu atât mai important cu cât studiile arată că factorii epigenetici pot influența speranța de viață mai mult decât genele în sine.
“Medicina longevității e o întreagă știință, cu multiple domenii și fiecare dintre acestea se ocupă de tot ceea ce ne ajută pe noi ca specialiști, ca experți, să înțelegem din timp cum să prevenim, ce să facem în plan individual, cu ce soluții să venim pe termen scurt, mediu, lung pentru cei care își doresc să îmbătrânească sănătos, independent și mai ales activ”, explică doctorul Luiza Spiru, profesor universitar la Catedra de Geriatrie și Gerontologie a Universității Carol Davila din București:
“Este foarte important cum trăim ultima perioadă din viața noastră. Cea mai lungă perioadă din viața noastră este cea de după 45-50 de ani, atunci când încep problemele multiple în familie, ca fii, fiice, atunci când părinții noștri încep să aibă probleme, atunci când copiii cresc, atunci când trebuie să ne ocupăm de toate grijile de care se ocupaseră părinții noștri până la vârsta aceea. E o mare diferență între a îmbătrâni, a trăi mult și a trăi activ și independent. Și diferența o face educația individuală, faptul că, dacă nu învățăm în timp util să prevenim riscul de boală cronică și dacă nu înțelegem în timp util ce factori de risc individual avem, nu o să putem să realizăm un astfel de obiectiv individual.”
Adică să avem o viață îndelungată și activă. Se poate considera că, dacă genomul nostru ar fi o partitură muzicală, atunci epigenetica ar fi dirijorul orchestrei – genele nu se schimbă, dar modul în care acestea sunt activate, da. Iar epigenetica ne arată că nu suntem prizonierii codului nostru genetic, fiecare are un cuvânt de spus în felul în care genele sale lucrează pentru sau împotriva sa. Această descoperire schimbă radical felul în care ne uităm la sănătate, iar testele epigenetice reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase instrumente apărute în ultimii ani. Spre deosebire de testele ADN clasice, care analizează structura fixă a genomului, testele epigenetice măsoară modificările chimice de la nivelul ADN-ului, pentru a oferi indicii despre starea biologică a persoanei. Din nou, Luiza Spiru, președinta Fundației Ana Aslan Internațional, specialist în medicina longevitații și pionier în studiul îmbătrânirii cerebrale:
”Astăzi avem șansa de a avea astfel de informații, atât epigenetice, dar și genetice, plus toate investigațiile pe care le putem determina în salivă, în urină, legate de tot ce înseamnă echilibru la nivel cortical, tot ceea ce înseamnă starea noastră de echilibru mental, pentru că e foarte important aceste lucru, toate consecințele interacțiunii dintre propria noastră ființă cu stresorii din mediu. Noi le spunem biomarkeri acestor investigații. De exemplu, pot să știu dacă am depleție de minerale, de aminoacizi, de vitamine, pot să fac examen din pulpa firului de păr, sunt analize moleculare care mă ajută să înțeleg și să știu pe ce butoane să apăs astfel încât să ajut persoana respectivă.”
Aceste teste sunt foarte importante, pot indica riscuri de boli cardiovasculare, metabolice sau neurodegenerative și pot arăta ce schimbări de stil de viață ar putea aduce beneficii reale. Epigenetica ne arată că moștenirea genetică este importantă, dar doar 20-30% din durata vieții este determinată de AND-ul moștenit, restul depinde în mare măsură de alegerile noastre zilnice, de felul în care mâncăm, ne mișcăm, dormim sau gestionăm stresul. Altfel spus, testele epigenetice deschid drumul către medicina viitorului, una personalizată, preventivă și predictivă, centrată pe felul în care stilul de viață amprentează genomul.