Dennis Deletant și istoria României văzută din Marea Britanie
Între istoricii străni care au studiat istoria României, numele britanicului Dennis Deletant se detașează prin diversitatea textelor și acribia de care a dat dovadă. El şi americanul Keith Hitchins (1931-2020) au dedicat istoriei României o parte importantă a studiilor și cercetărilor lor și pot fi considerați cei mai importanți străini din a doua jumătate a secolului XX care au scris despre România.
Steliu Lambru, 08.12.2025, 17:00
Între istoricii străni care au studiat istoria României, numele britanicului Dennis Deletant se detașează prin diversitatea textelor și acribia de care a dat dovadă. El şi americanul Keith Hitchins (1931-2020) au dedicat istoriei României o parte importantă a studiilor și cercetărilor lor și pot fi considerați cei mai importanți străini din a doua jumătate a secolului XX care au scris despre România. Numele lui Dennis Deletant apare în toate bibliografiile importante despre istoria României secolului XX.
Născut în 1946 în Norfolk, Anglia, Deletant s-a format ca istoric la University of London și a devenit profesor la University College London, School of Slavonic and East European Studies. Opera lui include cărți despre istoria politică a României în secolul XX, istoria comunismului românesc, istoria serviciilor de informații comuniste în postcomunism, activitatea clandestină a britanicilor în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din cauza activităților sale prodemocratice, regimul condus de Nicolae Ceaușescu l-a declarat înainte de 1989 persona non-grata. Este decorat cu Order of the British Empire de statul britanic și cu Meritul cultural de statul român. Este, de asemenea, doctor honoris causa al mai multor universități.
Cel mai recent volum al lui Dennis Deletant este despre România în comunism, o sinteză despre ce a însemnat regimul politic, economic și cultural dintre 1945 și 1989. La lansare, istoricul britanic s-a referit la una dintre temele majore ale istoriei politice a României contemporane despre care și el și alții au scris, și anume criza de identitate a PCR în perioada interbelică.
”Ce s-a întâmplat imediat după Primul Război Mondial în rândul Partidului Socialist? Majoritatea membrilor nu erau români. Documentele pe care le avem chiar de la ruși, adică documente sovietice, arată că Partidul Socialist din România, în primii ani ai deceniului 1920, a fost dominat de majoritatea membrilor care erau dintre etniile minoritare din România. Cu greu, Cominternul a găsit un prim-secretar român pentru Partidul Comunist din România. A fost unul, Gheorghe Cristescu, care ajunge în închisorile comuniste după 1944, el a fost singurul prim-secretar român în rândurile Partidului Comunist Român în perioada interbelică. Toți ceilalți prim-secretari erau aleși dintre membrii etniilor minoritare din România și este ușor de înțeles de ce acești lideri au dus partidul în direcția Moscovei.”
PCR a dus o politică împotriva statului român, care l-a făcut pe acesta să-l declare grup terorist în 1924 și să-l scoată în afara legii. Măsura luată a fost considerată una justă, conform lui Dennis Deletant.
”PCR-ul de atunci a adoptat o politică antiromânească în sensul că voia ca provincii ca Basarabia să intre în Uniunea Sovietică. Desigur că aceste politici au antagonizat și au supărat pe majoritatea românilor. PCR-ul, în perioada interbelică, nu avea nicio șansă să ajungă la putere cu asemenea politici inspirate de Stalin.”
Dennis Deletant a folosit, în scrierile sale, și metoda interviurilor față în față cu actorii importanți ai istoriei. Așa s-a întâlnit cu Gheorghe Apostol, concurentul lui Nicolae Ceaușescu la fotoliul de lider în 1965, la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
”Domnul Apostol, care m-a primit acasă la el după Revoluție, bineînțeles, mi-a povestit tot felul de lucruri absolut fascinante. Era clar că era foarte supărat atunci pe Ceaușescu. Sigur că amândoi erau într-o întrecere pentru poziția de conducător al partidului comunist, după moartea lui Dej. Faptul că Apostol a pierdut, să zicem, concursul i-a rămas în cap. Mi-am dat seama că nu-l putea suferi pe acel obraznic de Ceaușescu.”
Seriozitatea textelor lui Dennis Deletant i-a adus prestigiu chiar și în ochii celor din fostul aparat de represiune.
”Eu făceam cercetarea la CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) la volumul meu despre Antonescu și despre 23 august 1944. Și când cercetam acolo, vine la mine un domn pe care îl cunoșteam, știam că este de la SRI, care mi-a dat în mână niște foițe pe care era scris articolul-scrisoare al lui Apostol.
Primesc și astăzi, fără să cer, documente privind epoca comunismului chiar de la foști securiști, care au câte un of și vor să-mi dea anumite detalii. Eu le primesc cu mare plăcere, bineînțeles. Dar asta îmi amintește de ce mi-a spus domnul Virgil Măgureanu (primul şef al Serviciului Român de Informaţii din perioada postcomunistă n.r.) în vara anului 1993, într-o întâmplare pe care am povestit-o în Memoriile mele. Atunci am primit accesul la arhiva Securității și am găsit acolo documente care se pare că nu mai există în arhiva CNSAS de azi.
Atunci când domnul Măgureanu a aprobat ca eu să am acces l-am înterbat de ce tocmai mie, ca străin, îmi dă voie? Răspunsul lui a fost că avea încredere în mine și că nu avea încredere în alții. Acesta a fost norocul meu că fiind din afară oamenii au încredere în mine și mă consideră foarte echilibrat.”
Dennis Deletant a contribuit la cunoașterea istoriei contemporane a României și a ajutat la formarea unor noi generații de istorici români de după 1989. Iar istoricii emeriți pot fi recunoscuți de prezent ca exemple profesionale și modele civice.
