La ceas aniversar – Interv cu presed dir gen al Radioului, Georgica Severin

Tru sâhate aniversara Radio România poate sa si mărească cu mai multe proiecte. Unulu di aestea si cl’eamă Radio Chişinău, parte a echip`l’ei Radio România, proiectu iniţiat di Georgică Severin, preşedinte director gheneral a SRR, care avu amabilitatea sa nă spuna ndauă lucre.

Steliu Lambru, 05.02.2019, 00:11

Georgică Severin spuse: “Vizitaiu anulu trecut Radio România Chişinău imediat dupa ţi-m’i preluaiu mandatulu şi avuiu una discuţie cu jurnaliştil’i, cu aţel’i di-tru administrativulu di la Radio Chişinau. Trâ marea mea surprindere niţi unulu di el’i nu fu mai n`inte parte a unui proces organizat di pregatire profesională. Mai tristu, marea lor majoritate nu era în Radio România, nu avea vizitată sediul chentral şi, şi mai tristu, niţi unulu di el’i nu avea vinita în România. Noi di multe ori avem agiutată tineri jurnaloişti di-tru alte structuri, lâ avem acordata stagii di pregatire aoaţe. Ama, îm’i si paru multu mai importantu sâ-l’i agiutam pi aţel’i care saghlame fac parte din echipa noastra şi car, să ştiţ, nu au ună bană lişoară la Chişinau. Vă spun sincer, mi impresionăa un lucru, Tru discuţiile di aclo, spri direnţa di alte structuri pi care li aveam vizitată, oamin’il’i nu arhiusira s` spuna “vrem salarii mai marii, ţi cara că sunt multu mi m’iţ dicât aoa în România, eara interesaţ cum faţim, cum sa-l’i agiutăm tra sa hiba mai bun’i, sa rezistă mai ghine pi pâzarea radio din R Molod. Si atumţea, lâ tâxiiu ca va organizăm aestu program di pregatire la Bucureşti. Vinim aoa, u rugaiu, u paraclasiiu pi doamna Tsoghină să si apleaca asupra aspectilor concrete, şi pot să spun tora dupa mai ghine di un an că escu înc`nta din tot ţi-m’i si are raportată. Toţ jurnaliştil’i di la Radio Ch. au faptă stagii di pregatire, au lucrata în redacţii în funcţie di profilulu a lor, şi aestu easte un lucru extraordinar: prota oară ca putura să si pregatească profesional, doi- că reuşim sa lâ cream nu sentimentul, eu dz`c forţa a ideil’ei di apartenenţă la una echipă multu mai mare, Radio Ro, şi totunaoară, maca fura aoaţe în Bucureşti, pi n`ngă propgramile di pregatire la care au particpata, si dusiră la spectacole organizate hibă di noi la Sala di Concerte, hiba la alte instituţii culurale din Bucureşti. Putura să veada bana din capitala a Ro-lei. Si, contăa enormu. Mi adunaiu cu toate echipile, pi misura ţi vinira. Senzaţia mea easte că efortul si justificăă dimplin.

Di aţea aform’ie, ţi cara ca avem bitisita cu jurnaliştil’i, nâ duţim ninte programulu cu aţel’i care lucreadza in zona administrativă şi tehnică — di aform’ia că şi el’i au ananghe s-aiba tot aţel sentimentu di apartenenţă — ama tru tot aţel chiro să si pregateasca. Să nâ minduim ca maca pi aţel’i din zona economica şamd aflăm extrem di rapid una justificare, di aform’ia că, maca leghislaţia din R Mold easte diferita, el’i lipseaşte să ştibă multu ghine leghislaţie dicara noi him compania-mamă.

Aţel’i din tehnic lipseaşte sa-l’i agiutam să si familiarizeadză, sa-l’i agiutam în dotarea cu tehnologhie tra sa hibă cât mai ghine pregătiţ.

Avum una primă echipa care vizităă Bucureştiul siptamăn’ile trecute. Urmeadză ca la intrata a anului v’initor sa asească, să v’ină in continuare câte doi, câte doi. Eu dzâc că easte un lucru multu bun şi care prinde să hibă continuat. Eu, sincer, mi minduescu ca, baim tr` jrunaoliştil’i mai tineri din studiourile teritorial din ţara s-acâţăm să-l’i aduţim puţân tra să veada şi el’i cum si lucreadza in companie, aclo iu easte creierulu a companiil’ei cum sa spune.

Mara popa Il’i bâgă a preşedintelui director gheneral întribarea “Vă minduiţ şi la posturi partenere, cum este postul Radio Cernauţi ? Deci nu easte membra a echip`lei a noastra. Vă mindui la v`ra proiectu ligat şi di aţel’i din zonele istoriţe ?”

La care dumnil’ia a lui deade apandise că: “I ţi do di varianta easte ghine vinita, ama lipseaşte sa aflam şi formulele bugetare care sa nâ da izine … Aşi avem posturi şi in Voivodina, în zona Novi Sad, lipseaşte sa na minduim şi la ţi emitem în zona Timocului, în zna Gyula. Sunt multe, ama vâ spun sincer, vruiu mai ghine sa mi concentredzu tru momentile aestea pi aţel’i care suntu cu diaver parte a echipâlei. Si alanţâ, sunt parte a unei echipa sufleteasca, ama di punctu di videare organizatoric, financiar şi birocratic easte nâheam mai complicat, şi lipseaşte sâ aflăm una alta turlie di soluţie.”

Tru bitisita a interviului Mara Popa mulţan’iisi a preşedintilui director gheneral a Radioului Georgică Severin care feaţe urarea: “Cu multă vreare şi vâ uredzu şi eu şi a dumnil’ilor a voastre şi a ascultâtorilor a dumnil’ilor a voastre ună srbătorire a centenarului cât mai plăcută mai ahoria tora în contextul a ţilor 90 di an’i di Radio România şi să hiba sănatoşi şi cu haraua/fericiţ.”

Autor interviu: Mara Popa.

Enciclopedia RRI: 40 di an’i di la înhiinţarea Muzeului Colecţiilor di Artă

Muzeulu a Colecţiilor di Artă si înhiinţă ninte cu 40 di an’i, tru 1978, şi easte ună filială a Muzeului Naţional di Artă a Româniilei. Casa care îl adăposteaşte easte ea însăşi un edificiu impunător, palatulu Romanit, situat pi axa chentrală a Bucureştiului, pi Calea Victoriei. Muzeul găzduieaște, tru aţeale trei corpuri a casâlei, lucrări di artă românească modernă, artă românească populară, lucrări di pictură, grafică, sculptură și artă decorativă di proveniență occidentală şi orientală. După ample/mări lucrări di restaurare, muzeulu fu diznou dişcl’is tru cirişar 2013, momentu considerat ca a doua a lui naştire.

Liliana Chiriac, coordonatoarea a Muzeului Colecţiiilor di Artă, spune că instituţia are ţiva unic, ţi cara că poate să si încadreadză în tipologia a instituţiilor di tot aţeluşi profil: “Eu cred că, după cum easte el aranjat şi panotat, expus, în forma actuală, din câte muzee am vidzută eu în lume, easte unic. Sigura că toate muzeiele sunt formate di donaţii, colecţii şi achiziţii, este adevărat că din achiziţii mai puţân. Toate muzeele sunt formate di donaţii şi atunţea formula aesta di expunire pi donaţii, trâ spunire personalitatea a catheunui colecţionar di artă în parte, exiistă maşi la noi în muzeu. Nu ştiu cât di mări sunt alte muzee, di aform’ia că nu pot să ştiu la numirulu a lor di obiecte, ştiu maşi că la noi numirulu creaşte. Di-tru 1978, di la 13 colecţii, di care doauă eara custodii, deci nu eara a noastre, aşicara di la 11 colecţii, până la 47 în prezentu, plus ninca doauă care va v’ină anulu aestua, numirulu si măreaşte considerabil cathe an. Şi nu putem să spunim că easte di tru chirolu a comunismului, cum si mai spune ază, că atunţea si loară colecţiile. Asistăm la un fenomen actual. După 1990, s-au donată 16 colecţii şi contiinuă apruchearea di nale donaţii. Anulu aestua apruchem doauă donaţii multu importante şi valoroase. Sigura, colecţiile din muzeu nu sunt toate monografiţe, sunt şi eterogene. Eale si împartu vârâ turlie tru doauă: eterogene şi monografiţe, di autor şi cu lucrările personale şi cu obiectile personale, aeale monografiţe. Colecţiile eterogene suntu aţeale constituite după gustul a colecţionarului, a pâradzâlor pi care l’i avu şi care achiziţionă ţe îl’i plăcu.”

Spiritulu donator are crescută după 1989. Cum expliică aesta Liliana Chiriac? : “Ma că si fac ună statistică, ved că majoritatea colecţionarilor nu au avută urmaşi. Pe di altă parte, şia ţel’i care au avută urmaşi, cum easte colecţia Hurmuz Aznavorian donată di hil’i-sa ninte cu aproximativ 10 an’i, ştia că aesta eara dorinţa/dorulu a părinţilor şi în amintirea lor. Colecţia si-are constituită iniţial în perioada interbelică, el fu juristu di profesie, fu deportat la Canal, familia lui are bânată di-tru aeste lucrări adunate di tată. În memoria lui, hil’ia donă colecţia. Hil’ia a lu Aznavorian moştenea/loa clironomie colecţia care îl’i poartă numa a colecţionarului şi trâ istoria a culturâl’ei română aestu lucru easte multu important. Avem şi altâ oară vidzută, şi la muzeele din Londra şi tru alte muzee, atunţea cându intri tru anumite săli, scrie multu clar pi ună tăbliţă a cui easte colecţia. Noi aesta avem faptă di la arhiusită di aform’ia că aeste clauze di donaţii aesta presupune, ca denumirea colecţionarului să hibă menţionată.”

U întribăm pi Liliana Chiriac desi easte mulţan’iisită di expunerea di care beneficiadză Muzeulu: ”Di ţi citescu în cartea di impresii şi di ţe mutrescu să interacţionedzu cu publiculu vizitator, oamin’il’i sunt faschinaţ. Mulţâ nu ştiu, ama noi hiinda ună instituţie bugetară nu avem pâradz di la stat trâ promovare aestu muzeu. Noi nâ promovăm muzeulu singuri, cât putem, pri-tru reţealile di socializare care sunt reduse ca impactu. Un om în vârstă nu para iintră pi Facebook, niţe barim pi site-ul a muzeului. Ama altă modalitate nu avem. Muzeele care ţân di Primărie au alte posibilităţ di aform’ia că există spaţii şi bannere afişate tru căsăbă. Noi nu avem aestă posibilitate di aform’ia că nâ coostă şi Ministerulu a Culturâl’ei nu aloocă pâradz trâ promovare. În general, vizitatorulu care agiundze într-un final tru Muzeulu a Colecţiilor, macă să mutrim şi în cartea di impresii, easte ciudusit şi de foarte multe ori nâ avem adunată pi săl’i şi m’i-au dzâsă că easte multu mai muşat decât iţe altu muzeu pi care lu-au vidzută. Şi nu zburascu maşi di român’i, ca şi di xen’i. Cred că lu agiuută şi palatulu care îl găzduiaşte, ama mulţâ nu ştiu că palatulu Romanit fu a ultimului boier care lu-are construită. Him interesaţ di ultimele documente ligat di arhitectura palatului pi care va li ascultăm într-ună conferinţă v’initoare. Easte importantu să aflăm informaţii cât mai diverse.”

Muzeulu a Colecţiilor di Artă împlinii 40 di an’i şi easte în expansiune. Aţea ţe, trâ ună instituţie, easte ună perspectivă ţi hârâseaşte. (Şt.B)

Autor: Steliu Lambru

Armânipsire: Hristu Steriu