Român’il’i di nângă noi – Interviu cu profesorulu Vasile Şoimaru, realizat

După cu-ndriptate dzaţe Roxana Iorgulescu, şi alidzem zboarale a lei cu care feaţe invitaţia a oaspilui a lei: “Dzuua de 15 ianuarie va hibă totăna asociată în calendarulu a catheunui român cu manifestarea a naşterilei a lu Mihai Eminescu, la Botosani. Geniul – şi nu easte geniu di aformia că un tipar la şcoală nâ are inviţată că easte poetulu nepareacle, ama di aformia că scrierile a lui si spusiră di si ved ca suntu unile vizionare – care maşi la 39 di ani triţea tru eternitate, în capitala Bucureşti. Ună numă care, tru lumina ţilor spuse mai năinte, vrea să deranjeadză para multe orgolii. Orgolii care nu s-au aşterasă, din păcate, hibă din interes, hibă di arauă voinţă, tru alăgare şi tâmahe după senzaţional. Niţe după multu chiro, după astindzirea lui ditru bană. Anulu aestu marcăm 170 di ani di la naştire. Sau barim easte ghine să faţim aesta. Şi, să achicăsim aşi să nă turnăm la esenţă, la valoare, la aver, care nu poate să hibă spus decât aşi, directu, cum Eminescu o feaţe. Ază, părnim şi nă duţim pe urmele a lu Eminescu, pe Terra, graţie a conferenţiarului universitar doctor Vasile Şoimaru, autor şi coordonator a proiectului “Românili de învarliga a Româniilei, în cadrul a cure pregăteaşte, faţe etim, la 170 di ani di la naşterea a poetului, un proiectu ambiţios. Ună parte di ilustraţia generoasă, simnată evidentu di Vasile Şoimaru, şi easte publicata şi pe Românili de învarliga a Româniilei dzâse Roxana Iorgulescu şi dede zborulu a invitatului a lei, aducânda aminte că distinsul profesor

Roxana Iorgulescu Bandrabur, 29.01.2020, 20:35

“Tru ună di dzâlile aeste [Aieri] fu dus la Botoşani, loculu în care si născu poetulu şi că. Veara trecută, 2019, fu dus la Kōnigsberg, aclo iu Eminescu are cercetată….

V Şoimaru: “Aşi fu, eu am înviţată la doctorat la Leningrad, SanktPetersburg. Eara la un pas di loc, eara îndoauă sute di km, ama nu-mi permise timpul să agiungu şi la Kōnigsberg, Kaliningradulu di ază. Ama, atumţea aveam interesulu aestu a fotografiilei. Iatu că astă-veară, di la malul a Ocheanului Pacific, di la Vladivostok, iu are 10 hori româneşti, locuiescu mulţâ moldoveani, di la polimulu ruso-japonez, di la Port-Artur. Prin Moscova am agiumtă la Kōnigsberg. Am vrută multu să fac aestu lucru, sperânda că pană la 15 yinar 2020 să pot sa tipărescu aestu album. Nu am reuşită, ama mi-au rămasă fotografiile, cât am alăgată din 2001 arhiusinda, cât ama alăgată prin lume, pi toarăle a românilor di pretutţido. Pri tut iu am aflată ună informaţie că pri aoaţe are trecută Eminescu, sau apăru iuva un monumentu a lu Eminescu, nu am tricută pri nânga el mai diparte, toate li am adunată şi am mile di fotografii. Di aeste mile di fotografii, 170 li am pregătită tră aestu an (căndu si fac 170 di anI di la naştirea a poetului). Nu am reuşită pănă la 15 ianuarie, ama anulu cât arhiusi şi va reuşescu să tipărescu aestu album, monografic, “Paşili a lu Eminescu pi Terra. Practic mi-are arămasă un singur drum să-l fac, aestu-i drumlu di la Vatra Dornei, spri Ardeal. Lipsea sa-l fac pripade. Di aformia că eu di maşină nu puteam să mi dispartu, nu reuşiiu să-l fac aestu lucru. Nu arămasiră anumite inseamne aclo, ama easte ştiut că aestă călice pi care u feaţe Mihai Eminescu, în drum spre Blaj, are tricută şi pri-tru aeste locuri. Si, mi-au explicata oaminili, cama multu eminoescologili că “ma că si poţ s-faţ lucrulu aestu, va hibă multu muşat, va hibă pur şi simplu di paramith. Şi, nu putea [Eminescu] să nu scrie ună poezie muşată sau un ciclu di poezii muşate, tricânda pri-tru aeste muşate locuri. Deci, pri iu mi-am dusă eu ? Arhiusiiu di la Ipoteşti, teoretic ma să zburăm, arhiusiiu di la baştina, di la simiţa şi ugeaculu a poetului, Ipoteşti, am continuată cu Botoşaniulu, la bâsearica Uspenia, iu fu pâtidzat, Cernăuţi, iu are înviţată, colina/dzeana Blajului, iu si are priimnată, Viena, Berlinulu uninversitar, iu are studiată, Putna, iu are participată la ună comemorare a 400 di ani di la ctitoria a Marelui Stefan, Mănăstirea Putna; Kuialnic, spre Odesa, iu si are tratată, iar drumulu pi care lu are faptă dinspre Cernăuţi, înspre Kuialnic, spre Odesa. Tot aşi, are tricută spre Chişnău, iar la Străşeni tamam că easte şi ună ploace, la gara din Străşeni la care Eminescu are agiumtă la data respectivă, prin Străşeni, Chişinău şi are agiumtă să si trateadză la Kuialnic. (?), Iaşiul, Bucureştiul, iu are scrisă ahântea articole; ahântea polemiţ are avută la ziarulu “Timpul. Lu aflaiu pi Eminescu în Kazahstan, la Karaganda, fuiu în vizită la asociaţia românilor din Kazahstan, ţi si cleamă “Dacia. Am intrată în casa a unui miner, în mina di carbunI din Karaganda, li spunea, easte deja regretatulu Simion Plămădeală. Am aflată în casa lui îndoi saţ di hârtie cu poezii scrise di el. Majoritatea li scria aclo sum loc, sum pământu. Toate pauzile li folosea: scria poezii. Li-am donată un album monografic di-a meu, cu “românili din varliga Româniilei, şi el, cându are intrată în casă dzâse: “Ia, aleadze ţi vrei din casa mea, ahât di multu ţân eu la lucrarea a li dumnile a ta….. Şi, eu, stiţ la ţi mi am dănăsită ? La ună carte aroşe, fricată şi aruptă, aestă eara cartea lui di căpităniu cum si dzâţe, di arhiusitură. Eara cartea di care nu si dispârţa: “Mihai Eminescu, Poezii, apărută la 1958. [R Iorg feaţe completarea: că distinsul profesor lu are agiutată duă aţea piPi Ion Plămădeală şi li-are publicată poeziile] (Inclis paranteza, Invitatulu continuăă după aestă completare şi dzâse) Mi-u oferii [cartea, Ion Plămadeală] cu plăcere. Am loată aestă carte, easte ţea mai scumpă tru bana mea, Si mi spuse: “Cându are apărută tru 1958, la Chişinău, la Librăria “Drujba, Suţâlia. Si vindea cărţâ romneşti atumţea la Chişinău Vără ndoi ani si vindură cărţâ româneşti. Di-apoia fu interzisă literatura română di piste Prut, aoa. Că taha nu-aveam pâradz ! Domnule, earam studentu atumţea, am înviţată tru ună grupă cu Grigore Vieru. Si, nu aveam păradz, şi li spuse: “Doamnă, mutrea, am acumpărată un costum nău di strane – avea un costum nau di strane pi el – Nu pot s-ţă dau pâradz, că am hârgiută pâradzâli pi costumulu di strane, ama lia, ţâ dau sacoulu/paltulu aestu în loc di carte. Dizviscu sacoulu şi diunăoară vindătoarea din librărie, librăria di pe bulevardul Stefan ţel Marile, di ază, atumţea si numea bulevardul Lenin, aestu sacou/paltu în contul a liştei carte. Iatu, cartea aestă. fu aţea mai scumpă carte, nu maşi că fu din material, ama easte scumpă că-i Eminescu. Şi, cartea-eastă easte in biblioteca mea tora. Va u dăruiescu, va u fac doară vărăoară. Ea merită să sta tru vără colecţie serioasă.

La întribarea pi care u băgaţ, caţe să-l purtăm pi Eminescu tru mnte şi în suflet, căţe să-li citim opera, apandisea easte obligatoriu aestă: Di aformia că easte ună operă ieşită din comun di muşeată ! Si, să-l avem tru vreare pi Eminescu, că el n-are vrută pi noi di sute di ori mai multu di cât noi, pi el, ază – dzâse profesorulu Vasile Şoimaru, intervievat di Roxana Iorgulescu.