Român’il’i de nângă noi – Lora Bostan, dascal di Cernauti

Doamna Lora Bostan istoric literar îşi feaţe studiile la Universitatea di Cernauţi bitisită tru 1973. Easte docentu la catedra di filologie român şi clasică a tut aţil’ei universitate. Di-tru 1993 conduţe cenaclul literar studenţescu “Mircea Sterinul”. De-a l;ungul a chirolui are publicata studii şi eseuri dispri scriitoriil’i din nordul a Bucovinâl’ei. Azâ, d-na prof. Univ. Lora Bostan va nâ zburascâ di cartea l’ei elaborata în colaborare cu soţulu/nicuchirulu a l’ei di curunâ, regretatulu Grigore C. Bostan. Cartea easte apărută ninte cu 7 an’i.

România Internațional, 02.02.2019, 00:08

Lora Bostan – Aestâ carte, care fu editata la editura din Cluj “Patrimoniu Cultural- Literar Românescu Regiunea Cernauţi”. Unâ carte tru care sunt adunate toate valorile lilterare existente arhiudina di la 1775, istoria universitaţii, a facultaţilor, ştiinţă românească care fu in cadrul a liştei universitate. Shi, consider ca, de faptu, aestâ easte contribuţia mea şi a domnului, regretatului Bostan, şi lucram, adica eu llucrez, d-lui nu mai este. Ama, la aest` temâ trâ adunare thârâmă cu thârâmă aeste valori culturale şi literare din spaţiul respectiv.

Mara Popa – Un dhoron pi care cred ca lipseaşte sa-l veada, să-l citeasca toţ tineril’i din România. Shi nu maşi tineril’i, desigur…

Lora Bostan – Da. De faptu. Nu bitisiiu. Mai scot unâ ediţie. Ea diştiptă un mare interes. Ea fu editată tru 2011 la Unniv Babeş-Bplyai. Universitatea noastra are simnat protocol di colaborare. Ama, pur şi simplu, el’i mi au anunţatâ di situaţie, ca stateam cu manuscrisulu. Shi nu fu un numir multu mare. Clar lucru ca mi am dusa pi la biblioteţâle din România. Shi, cum earam la ună conferinţă la Suceava, iu eara adunaţ mai mulţâ bibliotecari, din mai multe spatii, toţ u câftarâ cartea. Cu regret, nu aveam di iu s-u dau, di aform’ia că maşi 100 di exemplare furâ editate atumţea.

Mara Popa – Aaa, maşi unâ sută di biblioteţ putură sâ beneficiadză….

Lora Bostan – Ama, tamam aestâsi înscrie în spaţiul aestu, di aform’ia că easte patrimomiu. Shi are adunată absolut totul, şi scriitori, şi Eminescu la Unniversitatea di Cernăuţi, materiale care pur şi simplu preziinta mare interres. Shi istoria a universitatil’ei şi istoria catedrâlei, coordonatile a culturâlei românească din spaţiul respectiv. Eu consider ca ea easte ghine sâ hiba cunoscută. Ama, aştiptăm ună altă ediţie. Fu pitricută şi tru Ghirmănie pri-tru niscânţă profesori care sunt di la facultatea di limbe xeane au câftatâ aestâ carte. Shi, u pitricuiu, u feciu cadou, u ded hare, tru Austria, tru Ghirmânie. Ama, vâ spun, nu fu un numir ahât mare; şi exemplarile aeste multu aghon’ea furâ epuizate.

Mara Popa – Care vâ easte ţel mai vrut capiltol din carte ? Lipseaşte să hiba unulu trâ care aveţ lucrata mai multu, sau trâ care aveţ depusă mai multâ pasiune.

Lora Bostan – Eu in genere am scrisa doctoratulu; deci, la procesulu aestua literar, rom`nescu din Bucovina. Shi, di aţea afrom’ie, pi mine literatura din Bucovina, arhiunnda nica di-tru arhiusita arhiusitâlei, şi evoluţia, procesulu aestua literar, mi are interesată di tot`na, şi aoaţe la universitate am şi un cursu opţional. Di afrm’ia ca eu ved aest` literatura ca pi un` parte com[ponentâ a literatur`lei şi a valorilor literare rom`neşti, în genere. Fu un microproces literar. El fu întreruptu, fu dânâsit [ună hopă], di apoia, sâ dzâţim, fu diznou xana-înv’iat prin generaţiile care apărura tru an’il’i ’60 — ’70. Tora are mulţ` tineri care lu continuă, lu duc ninte scrisulu cultu şi, sperăm că avem şi tru v’initor cu ţi sâ nâ prezentăm în spaţul aestu, a valorilor culturale.

Autor interviu: Mara Popa

Enciclopedia RRI: Augustin Buzura şi cenzura comunistă

Ca tru iţe altu reghim totalitar, şi în România a reghimului comunist, cenzura eara omniprezentă şi multu vigilentă, mai ahoria cu creaţiile intelectuale. Mulţâ scriitori au intrată tru furţâle caudine a cenzurâl’ei, obligaţ să-şi modifică textile sau pur şi simplu să renunţă la publicarea cărţâlor a lor. Unulu dia ţel’i ţi au alumtată cu cenzura comunistă, îl’i fu interzisă publicarea, ama, în final, amintaă simpatia a cititorilor şi apreciarea a criticâl’ei fu Augustin Buzura. Născut pi 22 septembrie/aghiazmăciune 1938 şi decedat pi 10 iulie/alonar 2017, Augustin Buzura studie medicina şi ninca şi cochetă, în tinereaţă, cu ideea să devină medic psihiatru. Ama cum din timpul a facultatilei arhiusi să colaboreadză cu importante reviste culturale, opta/aleapse definitiv trâ literatură, neputânda să susţână doauă cariere, ambile tot ahât de solicitante. Dispre debutulu a lui editorial, Augustin Buzura şi-aduse aminte într-un interviu ţânut/păstrat în Fonoteca a Radiodifuziunilei şi acordat tru 2008 a postului Radio România Cultural. Augustin Buzura dzâse: “Primulu volum apăru tru anulu trei di facultate. Aveam scrisă mai multe proze. Lucram noaptea după ţe săl’ile di lectură di la cămin eara mai goale. Noaptea reușiiu să scriu volumulu di istorime ca paramith Capul bunei speranțe”, care plăcu/lo hare. Ună parte di prozile di aclo le-am publicată în Tribuna, ama alte au apărută și tru alte reviste culturale. Iar volumulu apăru în colecția Luceafărul a Editurâl’ei di Stat pentru Literatură și Artă. Ași că am intrată în literatură baia pimtu şi apitrusit di medicină.”

Debutulu editorial cu volumulu di nuvele Capul bunei speranţe” avu loc tru 1963. La îndoi an’i după, vine vârâ turlie di relaxare sau liberalizare a reghimului comunistu cându literatura părăsi ideologhia a realismului socialistu şi putu să si exprimă cama neîngrădit. Perioada di relaxare nu durăă para multu, di aform’ia că tru 1971, Nicolae Ceauşescu lansă aşi-numita mini-revoluţie culturală”, concepută după model maoistu. Augustin Buzura dzâse: “Cenzura nu eara niţe ea dip ahântu arauă cum fu după mini-revoluția culturală di la arhiusita an’ilor 1970. Exista anumite reguli pi care nu puteai sa li depășeşti, ama niţe nu mi interesa ahtare lucru, atunţea: să nu si scrie german”, că maşi estu-german” sau vestu-german”, să nu si da nume di fabriţ sau produse, adică tot ţi intra în zona aesta di secretizare primitivă. Ama, în rest, putea să si scrie aproapea ţi vreai, ama sa nu ataţ directu reghimulu. Puteai să-l descrii, ma să vreai, aţea ţe-m’i si părea mai nociv decât sa-l ataţ pri-tru zboară. Eu am m’earsă pi varianta sa-l descriu și să scriu dispre om în contextul a unei istorie brutală. Scrişu romanulu Absențâl’i”, lu scrişu cu baia lişor lucru și, spre m’irarea a mea, unăoară cu mini-revoluția culturală fuiu interdzis. Apoia, pri-tru nu știu ţi logică, romanulu fu xanainterdzâs tru 1988, ţi cara că în librării și biblioteţ nu si mai afla atunţea niţe un exemplar.

Augustin Buzura nu reuși, în ciuda a multor dochimasii/încercări, tra să află motivulu că si interzise romanulu Absenţâl’i”. Într-un târdziu, îl’i fu dată explicația vagă că taha descrie reghimulu în culori sumbre. În ciudia ali interziţire, Augustin Buzura nu şi-alâxi stilul, ţi cara că alante romane avură aproapea tot aţeauăşi miră/soartă: trecură pri-tru multiplile filtre a cenzurâlei. Augustin Buzura: “Eara fârâ spuneare de important, eara vital trâ mine, să agiungu să discut cu un cenzor. Și duraa mai puțân să scrii ună carte dicât dura să ti alumțâ trâ apariția a unei carte. Am cunoscută cenzori di toate turliile… Unil’i eara oamin’i care ștea carte, nu eara diletanțâ. Să lom, di exemplu, cartea mea Orgolii”, cartea mea aţea mai criticată. M’erdza de la ună cenzură la alta până cându agiumse la cenzura a Securitatilei iu mi întriba di iu știu eu că deținuțâl’i politiţi purta ochelari/matugh’eale di tablă/foaie di tiniche, di iu știu eu care eara metodile di tortură/tirăn’ipsire, di iu știu cum eara la Canal. Aestua era stilul de discuții și lipsea să ti înarmedz cu multă arăvdare. Pi di alată parte, am avută cărțâ — di exemplu Refugii” — care nu vrea apărea fără contribuția a cenzorului. El achicăsi din prima dispre ţi easte zborulu. Cua ţel’i mai în vârstă, care nu mata eara la arhiusita a carierâlei, puteai să mai negociedz.

După căderea comunismului în decembrie 1989, Augustin Buzura continuăă să si implică în cultură, şi edită reviste di specialitate, conduse Fundaţia Culturală Română şi contribui la transformarea a l’ei în Institutulu Cultural Român di ază.

Autor: Christine Leşcu

Armânipsire: Hristu Steriu