Cucotlu

CUCOTLU

România Internațional, 18.10.2013, 10:45

Eara ţi nu ş-eara.

Eara unoarã nã moaşi cu-un auş.

Moaşa cu auşlu avea unã gãl’inã ş-un cucot.

Cara lã intrã ngrãnia n casã ş-nu tritea ghini, ti lă intră să si mparţă; si mpărţară dicara. Casa ş-catandia tută lã eara gãl’ina ş-cucotlu.Moaşa lo gãl’ina ş-auşlu lo cucotlu.

Cum pãştea cucotlu n cuprie ş-arãma, scãlsindalui, scãlsindalui, ş-aflã nã flurie. U l’ia cu dintana (mitca) şi ai! s-u aducã a auşlui.

Calea-calea iu s-dutea, na l’i-easi hil’ilu a vãsil’ielui ş-l’i-astal’i calea. Aestu, ma-l vidzu cu fluria n gurã, ti dzãsi? ”Va s-u-aibã furatã di la noi, cã altu cari vrea l’i-u da!” Ahãt, ş-l’i-u l’ia. L’I-u lo, ma ş-acãtã draclu cu cucotlu, cã aestu nu s-alãsã acşiti. Işi n cuprie şi acãtã s-huhuteascã:

— Cãcã, cãããcã! hil’ilu a vãsil’ielui ãni lo fluria!

— Ba, gumar mari, dzãsi vãsil’ielu, nu l’i-u-arşini ti greaşti? Noi vrea-l’i lom fluria-a lui?

Tu minutã dimãndã vãsil’ielu:

— S-lu acãtaţ şi s-lu-arucaţ tu flurii s-măcâ, s-măcâ până să s-satură şi s-creapă, tra s-veadă c-a noauă nu nă-i di flurie.

Cari lu-arcarã di mãcã-mãcã flurii di nu-avea iu s-li ma bagã, cãndu vinirã s-veadã s-easti cã li-arcã petalili, ni dişcl’isã uşa ghini, s-astrapsi nafoarã di uşi. Tradzi ndreptu la auşlu şi-l’i dzãti:

— Auş, auş, spindzurã-mi di grendã, aştearnã nã vilendzã di sirmã, l’ia nã veargã di-amalamã şi dã-ni, dã-ni, pãnã s-dzãc “agiundzi”!

Feaţi auşlu acşi, ş-căndu l’i-u intră, dă-l’i, dă-l’i, pănă dzăsi cucotlu “agiundzi!” Ţi să-l’i veadă ocl’il’i? Flurii, fratili a meu, flurii ş-flurii! Auşlu, ne casa nu lu ncãpea di harauã.

Dzua alantã cucotlu easi pali pi cuprie ş-acatã s-huhuteascã:

— Cãcã, cãcã! hil’ilu a vãsil’ielui ãni lo fluria!

Cãndu avdzãrã di la vãsil’ielu, s-nãiri vãsil’ielu ş-dzãsi nãpoi.

— Ba! gumar mari, nu l’i-arşini ţi greaşti. Aeri, dzua tută, tu flurii ş-nu s-sătură, ma işi s-huhutească s-avdă lumea tută, tra s-nu avem iu s-nă scutem caplu?

Aestã dzasi vãsil’ielu, şi dimãndã s-lu bagã tu irghilie s-lu vatãmã eapili şi s-lu-astingã cu clutatili.

Ma ţ-aflaş cucot s-ţă badz mintea cu năs. Cum s-vidzu ntră eapi, ş-apărńi s-huhutească:

— Cãcã, cãcã! yinu lupe, yinu vulpe, s-mãcat eapili al vãsil’ie!

Şi “cãcã-cãcã”, “cãcã-cãcã”, na-l luplu, na-u vulpea, ţi nu-aştipta s-dzăcă di dauă ori, l’i-u intrară a eapilor şi glãc! glãc! unã dupã alantã, ni cicior di nãsi nu-alãsarã.

U-adunã cucotlu nãpoi cãtrã la pãlatea-a amirãlui. N cali l’i-easi arãulu şi-l’i tãni calea.

— Arãu, arãu, ãl’i dzãti cucotlu, fã-ni cali s-trec, cã mi-aşteaptã acasã.

— Am cum! dzãti arãulu. Ni-u zorea, cã ti aşteaptã tini?

— Arãu, arãu, fã-ni cali, cã ciupulic veardi va ti mãcã.

Di zbor-zbor s-anciuparã şi da arãulu s-l’i-u poatã, da cucotlu, cãdzu arãulu. Atumtea, s-bagã cucotlu şi-l soarbi tut di nu-alasã chicutã di arãu. Di aoa nãs şi, pãnã s-tã fret ocl’il’i, na-ţ-lu cucotlu pri cuprie! Bagă năpoi boaţea:

— Cãcã, cãããcã! hil’il’iu a vãsil’ielui îi lo fluria!

— Ba, gumar mari, gri amirãlu, nu-t fu duri cãti-ni adraşi ma işiş pali s-mi-angiuri! Acâţaţ-lu, dzăsi nas ţi s-lu ardet tu cireap!

Bãgarã di arsirã un cireap di noauã ori şi-l huhutirã nãuntru s-lu-ardã di yiu. T-aflaş cucot s-ardzã! Aestu, diunãoarã şi zvoami trei-patru ori şi ti s-ţa veada ocl’iul? Cireap, palati s-nicara, di nu armasi cheatră pristi cheatră mproastă.

Cari armasi nãs singur cu auşlu, s-aştirnu pri banã. Nã dzuã ti-l’i vini a auşlui? s-misură flurili. Ghini ma, cari nu-avea cu ţi, şi mprumută găleata di la moaşa. Găleata, tu fundu eara aumtă cu cătrani ş-căndu auşlu l’i-u turnă s-avea alăchită di fundu-l’i nă flurie.

— A! auş, auş, flurii misuraş? dzãsi moaşa.

— De, dzãsi auşlu, aveam tu minti s-nu aspun, ma carişti, dzãc ş-io, flurii.

— Am nu-ńi dzăţ, di-iu li aflaş?

— Di-iu s-li aflu? cucotlu s-ńi băneadză, că el ni li-adusi.

— Am cum feaţiş di ţi li adusi?

— Cum s-fac, dzãsi auşlu, ãl’i ded nã lituryie şi-l pitricui s-arãmã n-cuprie. Tu turnatã bag di lu spindzur di grendã şi cari l’i-u intru cu vearga di-amalamã, dã-l’i, dã-l’i, ni-umplu casa.

Moaşa vru s-facã ş-ea cum feati auşlu.

L’I-deadi lituryia ş-u pitricu n cuprie şi, tu turnatã, cãt ãl’i trapsi ndoauã ş-mãrata di gãl’inã ş-deadi suflitlu.

Cari armasi moaşa singurã, fãrã aveari, îl’i pricãdzu a auşlui s-u-apreadunã n casã, maş trã nã mãşcãturã di pãni, s-nu moarã di foami. Auşlu-l curmã nila di muşica-a lui şi ai ş-u-apreadunã la nãs, cã deadi Dumnidzã ş-ari moaşa di-iu s-mãcã şi sã nveascã. Ahãti ş-tuti.