Mărl’i Clasiţ la Editura Casa Radio

Dzuua a Culturâl’ei Naţionalâ, 15 gh’inuar, fu sărbătorită di Editura Casa Radio (care aparţâne a Soţietatil’ei Românâ di Radiodifuziune) pri-tru lansarea a unei serie di CD-uri cu interpretări a poeziil’ei emineschianâ di-tru Arhivile Radio România. CD-box-ul “Poesii de Mihail Eminescu”, ediţia princeps adratâ di Titu Maiorescu tru 1883, amuşi în format audio, nâ invită la un recital di poezie emineschiană de-a lungul a chirolui. Ludovic Antal, Emil Botta, Clody Bertola, George Calboreanu, Ion Caramitru, Constantin Codrescu, Elvira Godeanu, Ion Manolescu, Mariana Mihuţ, Alexandru Repan, George Vraca suntu îndoi di actoril’i care da banâ a poemilor a lu Mihai Eminescu, tru înreghistrări ţi suntu arămse di la arhiusita a an’ilor şaidzăţ. Poetulu Florin Iaru zburâ la lansarea a CD-urilor editate di Casa Radio, şi dzâse di-tru arhiusitâ că “interpretarea a operâl’ei emineschianâ easte lucrulu ţel ma periculosulu din lume.

Corina Sabău, 26.01.2014, 21:04

” Mihai Eminescu easte, isa-isa, ţel ma cunoscutulu şi ţel ma necunoscutulu poet a limbâl’ei românâ, di aţea aform’ie tricu printr-unâ mulţime di pregiudicăţ care nâ spun dispre el că easte vizionarulu, românulu fundamental, leghenda a poeziil’ei româneascâ. Ama toate aeste zboarâ ţi vor sibâ ahândoase nu au niţe unâ ligătură cu poetulu Mihai Eminescu. Di aform’ia că poezia nu easte niţe monumentu, niţe catedrală, niţe obligaţie, niţe mândrie şi pirifan’e, niţe sentimentu naţional. Un poet agiundze naţional maşi cara naţiunea întreagă consideră că poeziile a lui suntu bune, ma că aţel’i ma mulţâl’i individz îl au tru vreare caanda ca pi poetulu a lor di căpitân’iu. Cara să mi diştiptaţ tru m’iedzulu a noaptil’ei, eo va pot să vă recit din Eminescu. Di aform’ia că unâ poezie care ţâ place, cre ţâ are hare, intră în cap şi nu mata iase niţiunâoarâ. Di-tru aestă cauză, him, probabil, foarte puţân’i cititori di poezie în România. Şi di aestă aform’ie nu cred tru noţiunea di poet naţional. Mihai Eminescu fu un om care bână cu ideile şi minduierile a lui şi scrise, iara aesta easte unâ di aţeale experienţe irepetabile di-tru istoria unei culturâ.”

Tot aproapea di Duua a Culturâl’ei Naţionalâ, 15 gh’ianuar, Bookhacolic.ro, un site românescu dedicat a cărţâlor invită îndoi poeţ contemporani să răspundă a unei anchetâ dedicată a poetului Mihai Eminescu. Ţi mata înseamnă Eminescu azâ, la priste un secol şi giumitate di la naştirea a lui şi ţi experienţe personale avurâ cu poezia a lui. Poetulu Radu Vancu scrie: ”Eminescu easte, vahi, poetulu român pi care lu-avem recititâ di cama multe ori, cama frecventu. În studenţie, aţel ma multu îm’i plăcea, m’I-avea hare mările a lui panorame vizionare, cama multu apocaliptica a lui, pi care m’i şi feci licenţa. Di la 30 di an’i şi până tora, mutrecu să recitescu cama multu poemile, dip puţâne easte ndreptu, care anticipeadză poetiţile biografiste, di la Bacovia la dauăm’il’işti — arhiusinda cu sonetile di-tru 1879, aţeale cu Afoară-i toamnă, frundză-aspulbiratâ, tru care easte de faptu tot Bacovia întru unâ coajă di nucă. Ţi m’i si pare exemplar la Eminescu, pi nângă biografia a lui neverosimil, aproapea inuman di pură, easte că toate aţiste poetiţ, ahât di diferite întră eale, suntu bânate tut ahât di intensu şi realizate tut ahât di superlativ; nu are fuşeritâ hici ţiva, bână iţe poetică (şi iţe poem) canda di aestâ depindea bana a lui. Şi, vârâ turlie, şi depinse. Şi, unâoarâ cu bana a lui, şi a noastră. Easte poetulu di care depinde toată poezia română, în fond.”

Poetulu Florin Iaru dzâse:

“Dinclo di tehnică, di striluţire, di prozodie, di retorică, există ţiva ţi nu are echivalentu şi ţi nu are răspunsu în lumea a noastră materială. Easte un “simţimintu”, cum dzâţe Titu Maiorescu. Simţâ că easte, şi aţel ma greu easte să expliţ câţe simţâ că easte. Ţiva ti umple brusc di satisfacţie, şi di lume, şi di melancolie, şi di pluchi fără pâreacl’e, şi di balta ţi si tulbură, şi di ampirat şi proletar. Tute aţiste lucrei intră ninte di-a aveare conştiinţa că ai dininte un discursu. Eminescu fu un mare tehnician şi un mare inventator di limbă. Trâ el nu era imposibil hici ţiva. Alusturnă rimile în limba română, accentile, pregiudicăţâle, si comportă ca un poet dinintea a cure limba easte unâ materie aproapea informă ţi are toate datile şi aţiste date nu aşteaptă dicât să hibâ recombinate. Aţel ma greu lucru easte să citeşti din Eminescu. Di aform’ia că automat va mutreşti să dai sensu şi poetulu nu vra să spună hici ţiva ma multu dicât aţea ţi spuse, literalmente. Sâ cafţâ sensuri profunde, alte, easte unâ cheardire di oarâ, easte lucru chirut, di aform’ia că, aţea ţi spune poetulu aclo spune, şi nu tru altă parte şi tru mintea a noastră, a cititorilor, easte ghine că si alustoarnă lucrurile şi easte ghine că nu putem sâ spunim câţe. Ma s-nâ turnăm la CD-urile editate di Casa Radio, partea di rezistenţă easte că măril’i actori îl’i citescu poezia, aţea ţi înseamnă actori ţi minduesu, ţi si ascutură di convenţii, care da libertate a textului. Şi di aţea aform’ie există un hirescu al versurilor.”

Coperta aţistei nauâ apariţie di-tru Colecţia Fonoteca di Amalaghmâ”, seria Spectacolul poeziei”, easte unâ prilucrare realizată di artistul Daniel Ivaşcu după volumulu orighinal a “Poesiilor” a lu Mihai Eminescu.