Prezenţe româneştii la Festivalul di Filmu di la Rotterdam

“Cându si alasă seara priste Bucureşti sau Metabolismu” di Corneliu Porumboiu, “Bucureşti, iu eşti?” di Vlad Petri şi şcurtumetrajulu “Unâ aumbră di nior” di Radu Jude suntu aţeale treie filme româneşti ţi furâ selecţionate în competiţia a Festivalului Internaţional di Filmu di la Rotterdam – FIFR (22 ianuarie – 2 februarie 2014).

Corina Sabău, 31.01.2014, 21:27

Ma puţân cunoscut faţă di alanţâ doi cineaşti, Vlad Petri absolvi Universitatea Naţională di Artă Teatrală şi Chinematografică din Bucureşti. Easte realizator di filme documentare şi fotograf. Are documentatâ mişcările soţiale di-tru 2012 şi 2013 din Bucureşti, publicânda cu regularitate în mediul online filme şi fotografii di la faţa a locului. Preocuparile a lui si axeadză pi investigarea a realitatil’ei imediatâ, personalâ, ama şi sondarea a transformărilor soţiale la care l’ia parte. El dzâse:

“Ţel ma multu mi intereseadză piaţa ca spaţiu public di dezbateri, propuniri, proteste. Mi intereseadză cum devine, cum si lâxeaşte aestu spaţiu, cum si transformă, care easte impactul a lui soţial. Mi pasioneadză oaminl’i di aclo, formulările a lor, turlia cum si faţe articularea şi transmitirea a mesajilor. M’i-am propusâ tra să m’ergu cât di ma multe ori în Piaţă şi să distribui filmile a meale exclusiv pri-tru media online, tra-s pot sâ ţân pasulu cu dinamica a evenimentilor“ dzâţe regizorulu. Di aestu interes trâ piaţă ca “spaţiu public di dezbatiri” si născu şi documentarulu “Bucureşti, iu eşţâ?”, selecţionat la Festivalului Internaţional di Filmu di la Rotterdam. Vlad Petri dzâţe:

”Am lucratâ la filmu chiro di doi an’i. Mi hărăsi, mi bucură selecţia, di aform’ia că easte unulu di aţeale ma importantile festivaluri di film din Europa, şi tora aştiptăm să videm ţi reacţii avem di aclo. Filmul prezintă evenimentile din Bucureşti di-tru 2012. Acutotalui avum aproximativ 60 di sahăţ filmate, di care fu anaghe să selectăm, filmul final avânda unâ sahate şi v’inghiţ minute. Ama tru aţistă sahate şi v’inghiţ de minute vrum să spunim un paramith, unâ istorimâ cât ma structurată şi avutâ (cuprindătoare) a ţi si feaţe în stradă. Vrui ca materialul filmat în stradă să nâ conducă cătră unâ anumită poveste, nu avum dor ca noi să-l’i conduţim pi spectatori întru unâ direcţie.”

Shcurtumetrajulu reghizat di Radu Jude, “Ca unâ aumbră di nior” / ”Shadow of a cloud” spune paramithlu a unui preftu, interpretat di reghizorulu di teatru Alexandru Dabija. Preftul easte cl’imat într-unâ dzuâ toridă di veară la căpitân’iulu a unei muribundâ tra sâ-l’I dzâcâ ultima diavase. “Are numiroase sensuri care pot sibâ aflate tru aţist filmu. Poate că ţel ma importantul lucru easte exprimat într-un fragmentu di-tru paracalisirea spusâ di personajulu principal: nichischina shi mbogra a mea banâ ca un somnu are tricutâ, ca unâ aumbră di nior””, explicâ reghizorulu Radu Jude titlul a filmului a lui, care fu selecţionat anulu tricut şi tru secţiunea “Quinzaine des Réalisateurs” a Festivalului di la Cannes. Reghizorulu Radu Jude dzâse

” Existâ, are ţiva în mine care mi pindze să ved lucrile tru aestâ turlie. Cehov rezumă cama ghine aţistă situaţie. Un personaj di-trun “Lale Vanea” dzâţe aşi: “Multu chiro pisptipsii că mira a omului easte să hibâ traghic, ama pânâ tru sone am descopirit că, de faptu, destinulu, mira a lui easte tra-s hibâ”. Şi existâ ţiva caraghios tru turlia în care oaminl’i si raporteadză la el’i îşişi şi la problemile a lor, ţiva care nu exclude existenţa a tristeţil’ei sau a li suferinţâ. Tru ligâturâ cu mine, aestua easte ungl’iul di mutritâ ţi mi intereseadză. Cându tristeţea, mârinarea, drama si ameastică până agiundzâ să nu mata li identifiţ cu ridicolul.”

Îm’i dorescu, m’I-am dor trâ un cinema cât ma impur. Descoaper unâ evoluţie sau unâ involuţie la mine: cându mi acâţai tra să fac protile filme aveam unâ mare vreare tra sâ hii coerentu stilistic. Îm’i doream, m’I-aveam dor să am unâ soie di conştiinţă di sine, autoconştiinţă, asupra a manierâl’ei di filmare. Pri-aghalea-ghalea, m’i si pare că aestâ soie di coerenţă duţe la unâ soie di blocare a unor energhii care pot sâ dişcl’idâ filmul spri alte direcţii, şi pi di altă parte, la a plasare accentul aclo iu el nu are ţi să caftâ” dzâţe Radu Jude dispre experienţa a lui di cineastu.

Ţel ma recentul, ma proaspitlu film a lui Corneliu Porumboiu împărţâ, aşi cum u feaţe şi Poliţist, adjectiv”, spectatoril’i tru dauă tâburi. Tru aţel’i care cred că istorima, în sensul a l’ei clasic, easte indispensabilă a unui filmu şi tru aţel’i ţi pledează trâ un cinema ma puţân narativ. Criticulu Tudor Caranfil, imediat după vizionare, consideră că noulu lungumetraj a reghizorului Corneliu Porumboiu,

”Cându si alasă seara priste Bucureşti sau Metabolismu”, easte unâ provocare”, ţel ma pasionantul filmu experimental di-tru chinematografia românească”. Tru arada a lui, criticulu Andrei Gorzo îl consideră unâ hipersubtilă anti-romance”. Paramithlu di-tru filmu asună aşi: Paul (Bogdan Dumitrache) easte analtu pi lucru la filmul pi care îl reghizeadză. Pi cale, adicâ etim să filmeadzâ unâ schenă nud, poartă unâ serie di discuţii cu Alina (Diana Avrămuţ) — actriţa cu care are unâ relaţie amoroasă, cu producătoarea (Mihaela Sârbu), cu un coleg di zânate (Alexandru Papadopol) şi cu un doctor care îl’i examineadză endoscopia. Filmul easte compus di-tru maşi 17 cadre, majoritatea fixe. Într-un interviu, Corneliu Porumboiu mărturiseaşte că intenţia a lui fu aţea di-a zburâre dispre naştirea a unui filmu şi constrândzerile impuse”. Corneliu Porumboiu dzâse:

”Mi interesa relaţia dintră personaje şi paramithulu propriu-dzâs. Ideea îm’i vine ninte cu vârâ trei an’i, cându fu propusă unâ nauă leadze a chinematografiil’ei, conform a cure concursul la Centrul Naţional a Chinematografiil’ei si didea după un decupaj reghizoral. Aesta îm’i provocă amintiri din facultate, din momentul tru care mi acâţai di cinema, în şcoală bânam dipriunâ cu un anume tip di limitare. Şi mi-aduş aminte că şi aclo mi duţeam cu un decupaj reghizoral pi care-l făţeam singur acasă, cronometrânda cadrile di-tru filmu. Şi di la aţiste amintiri chinesi aestu filmu. Evidentu, filmul conţâne şi unâ interogaţie asupra a turliil’ei în care eo arhiusii să fac cinema.”

Festivalul di la Rotterdam, ţel ma importantul di-tru Benelux, atradze la cathiunâ ediţie priste 3000 di jurnalişti şi profesionişti a industril’ei chinematograficâ. Unulu di obiectivile majore a festivalului easte promovarea a ţilor ma talentaţâl’i tineri reghizori.