Yioryi Murnu

Poet, traducâtor, istoricean și-arheolog. Puteț s-ascultaț puizii anyrâpsiti di Yioryi Murnu ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.

Tașcu Lala, 26.04.2026, 10:15

Poet, traducâtor, istoricean și-arheolog. Mari activistu ti-nchirdâsearea-a ândrepturlor a Armâñilor, fu șef di delegație tu chirolu-a Conferențiil’ei di Londra (1913) și membru-a delegațil’ei armâneascâ cari lu-adrâ și-l deadi și Memorandumlu ti videarea-a problemâl’ei armâneascâ la Conferențiea di Versailles, 1919.

Easti amintat pi 1 di Yinar anlu 1866, Veryea, tu Gârții, și muri pi 17 di Brumar anlu 1957, București. Anviță la Lițeùlu di Bituli și Budapesta la Facultatea ti filologhie. S-feați cânâscut cu traduțearea ș-publicarea-a “Iliadâl’ei” și-a “Odiseil’ei” al Homer. Lucră ca profesor universitar iu-u țânu catedra di-arheologhie, a deapoaea și ca Academic.

Ti-armâñi u-ngrâpsi cartea “Istsoria românilor di la Pind. Vahia Mari (980-1259)”, București, 1913, și cartea di puizii “Bair di cântic armânescu”, București, 1932. Daua ediții publicatâ di dl Tiberius Cunia la Editura Cartea Aromânâ, SUA, 1989. Puizili-a lui suntu publicati tu tuti revistili și Antologhiili-a Literaturâl’ei armâneascâ.

Grailu armânescu

Grailu-a meu di mumâ, grailu a meu di tatâ,
Vatra mea iu ñi-ardu añl’i ţe-am bânatâ.

Graiu picurârescu di pâduri și plai,
Zbor ţi-avdzâi dit gura-a paplui și-ali mai,
Zbor di budzâ vrutâ, dumnidzascâ ñilâ,
Ñiurismâ di frangâ și di trandafilâ.

Lavâ di câșari, boaţi di câlivâ,
Suflâ vindicari a ta dulţi livâ.
Adil’iat di moscu, duh di primuvearâ
Bana ñi-u cutreamburi ca unâ fluearâ
Ţi di dor pitrundi noaptea tu pundii,
Inima-ñi ti cântâ, mâna-ñi tut ti scrie.

Stau, ţ-ascultu plângul, jalea și niholu,
Ved ancruţil’atâ Soia-ñi ca Hristolu
Și mizi l’i-si-avdi zborlu a tâu dit gurâ.

Scumpa mea fântânâ ţi anarga curâ,
Mâni, poati mâni, di dușmañi biutâ,
Va s-armâñi tu etâ pondâ și tâcutâ.

Hlambura noastrâ

Când a noșțâ u vidzurâ prota oarâ,
Bituli, anâlțatâ pandera ali Vlâhie.

Di Pilistera pân la Pindu
S-dișteaptâ armânlu di pumoarâ;
Câmbăñi arsunâ, i-apirindu
Di Paști și di primuvearâ.

Luţeaști fața ca di soari
Si-mbeatâ mintea di harauâ
Și treamburâ – ciudie mari –
Tu vimtu, flambura ţea noauâ.

Eși tu migdani, vrută-ñi soi,
Tra si-s cutreamburâ duşmañil’i
De-a tali armi, di-a ta boi,
Di-a tâi ficiori și gioñi c-aslañl’i.

Nimal fuși sclavâ, plâmseși șcretâ
Şi-agiumsişi oarba ta duşmanâ;
Nimal altor dideși nâ etâ
Sudori, giunatic, sândzâ, banâ.

Nimal furarâ averili a tali
Și inima ţi-u-nvipirarâ!
Pricurmâ a tâu niho di jali,
Ascundi arșinea ta amarâ.

Vâzea trumbetă di harauâ,
Noaptea tricu și soarli deadi;
Si-analţâ hlambura ta noauâ
Și lumea astândzi iar ti veadi.

Arsari sarpitâ giuneauâ
Și eși pirifanâ tu padi
Și prota soi tu duneauâ.

Chita și Bură

Nàparti tu plailu veardi,
Tu-aumbratâ-nclo, tu cheari,
Vedzi nâ fucurinâ ţe-ardi
Ș-fumlu ți tu creacuri cheari?

Ningâ vatrâ deanvârliga
Sta tâburi fârşiroţi;
La un singur și-au câştiga
Și tâcuţi mutrescu toţi.

Nòlgica el sta c-aslanlu
Mina-ndoapirâ pi coardâ,
Gioñl’i grescu căpitanlu,
Munţil’i grescu Costa al Bardâ.

Sum tufoasi sufrânţeali
Sfulgu-a lui mutritâ ascundi;
Treamburi ma bruești la eali,
Gl’eţ di moarti ti pitrundi.

Maş nâinte-l’i, cu câciula
Lui pi frâmti, un giunel
Pisti jar ma șuţâ sula,
Sta cu ocl’i tut la el.

– ”Neari, Costa căpitane,
Scoati el fârmac dit gurâ,
Dzaţi añi, unâ zâmani,
Deanda escu fur, tricurâ.

Dzaţi añi deadun imnatâ
Dupâ tini tor di tor,
Ma nu-ñi pari c-am bânatâ
Nâ minutâ alumtâtor.

Luchi turbaţi sti armânami
Eta tutâ nâ mâcarâ,
Coñari, și-arbinești, turcami
Ți și astândzi vor s-nâ chearâ.

Ţi-l’i mutrim? ñi-u cheptul nica
Ars di seati tra si-alumtâ
Ș-fârâ si-ñi lu toarnâ frica
Sta la pirâ ca la numtâ.

Ah, iu-i eta di giunami
Și-a livendzâlor bârbaţi
Ți bâna ș-murea tr-anami
Și tu cântiţi alâvdaţi!

Adzi ca puilu fârâ arpi
Ma ti hidzâ prit ascumtişuri
Și prit scarpi, ca un şarpi,
Fârâ si-ești tu padi, archişuri”.

Ași grindalui cu ñilâ
Pleacâ frâmtea-l’i niuratâ
Ș-tal’â faţa-l’i trandafilâ
Unâ lacrimâ șcrumatâ.

– ”O, lai Chita, mutrea-ncoa la’
Avdzâ a căpitanlui zbor,
Lasâ ninca s-doarmâ pala
Și giunescul a tâu dor.

Tora nu-ñi ţi-ai amintatic,
Ma nu-i oara aţea diparti
Ți tu-aprimtu alumtatic
Va ti-aprochi di laia moarti.

Aslan-begâ ñi-deadi zborlu
Si-ñi lu-aşteptu dup un mes
Și-ari oamiñi ca niorlu
Cânili di arbines”.

Tricu meslu și-Aslan-begâ
Vini dit pâduri și plai;
Ca furtuna agiundzi ghegâ,
Fustanela l’i-easti lai.

Oastea lui da cap ân dzeanâ,
Orñi tuţi si-aripidinâ,
Turmâ ca di ţachi ţi-anganâ
Picurarlu și-l’i mârşinâ.

Pulbirea nior si scoalâ
Și se-aștearnâ pi tut loclu;
Aoà scapirâ nâ palâ,
Cama-nclo-aruşeaști foclu.

Gioñi sunt arbineşl’i, canda
Di ţiva nu vor si-ascultâ.
Și-a rumâñilor ñicâ-i bandâ
Inima lâ-i cama multâ.

– ”O, lai corbu di Aslan-begâ,
Si-avdi atumţea al Costa boaţi,
Disi-ai tini prot un ghegâ,
Scoate-nâ-l tu padi aoaţi.

C-am giunami dupâ mini
Ţi nu vor giuneaţâ ascumtâ –
Şi-aşi va s-vedzâ cama ghini
Care-i cama bun tu-alumtâ!”

Troarâ, cum lo di hâbari
Boaţea căpitanlui, beulu
Faţi semnu și arsari
Bură alipidat ca zmeulu.

Evil cum nu-i altu vârnu
Și tu soţi fârâ uidie,
Pulpa-l’i trup di fag bitârnu
Și-a lui cheptu-i nâ curie.

El surpâ tu alumtatic,
Gione-avdzât tu-armâtulami,
Dzaţi sfulguri di giunatic,
Dzaţi gioñi ditu Arbinşami.

– “Bură, l’i greaști Aslan-begă
Ți sta-ndreptu ca un stur,
Bură, ascultâ, ti voiu ghegâ!”
Ş-Bură dzâsi: “Mi sprijur”.

Nu-nchisi tra s-easâ Bură
Ș-dit pâtul’i di șcămbi ealea,
Cu-ocl’i aroși ţi vnatea l’i-fură
Easi Chita agalea-agalea.

Aşi imnâ maș aslanlu
Ți-și cunoaști a lui vârtuti,
Și cum calcâ el, dail’anlu,
Treamburâ pâdurli muti.

Ia mutriți-lu voi aleptul,
Ţi pirifanâ aghrimi!
Fesea-l’i di tunuzâ, cheptul
Maş yiamandzâ, maş asimi!

Pala-l’i sfuldzirâ. Mizi
Şuţâ sverca lui ca luplu,
Si-avdi aroput di flurie
Cându-și trundueaști truplu.

Oștili dit loc nu s-minâ,
Di diparti ma mutrescu
Cari di doi va s-bagâ mânâ
Tu-alumtatic bârbâtescu.

Ca doi luchi ți-aproapi-aproapea
Yin și zgroamicâ, zgârlescu,
Ş-vedzâ zulapea cu zulapea
Canda-arâd, canda s-năirescu;

Doil’i s-caftâ cu mutrita,
Doil’i aghri ma s-misurâ,
Bură si-aproachi di Chita,
Chita si-aproachi di Bură.

Și cu zbor di pezâ l’i-faţi
Ghegâ di hulii apres:
– “Cari, marati, ti pitreaţi
Si-ñi te-acaţi cu-un arbines?

O, lai tihilai armâne,
Braţâli-ñi ântreg ti-ncap –
Di cicior şi ca un câni
Țivali ti fac tru trap.

Câñi și orñi au s-țâ dizvoacâ
Aestu cap ţi-i gol di minti,
Di-aoa-nclo si nu-ñi ti facâ
Arbineşlor si-eși nâinti”.

– “Di-alâvdari poţi s-ti-alavdzâ,
L’iu ari Chita. Vâ știu hala.
Ţe-i di voi? Maş zboari. Avdzâ,
Aoa escu și-aoa-i pala”.

Ș-Chita s-da cu pala-ndreptu
Și-aghru di harauâ-aurlâ;
Haimaladzl’i s-bat pi cheptu
Percea-l’i s-mutâ canda zurlâ.

Ma-l’i rugoaci coarda ş-cadi
Pisti iatagani al Burâ;
Pri la per lişor lu-aradi
Nâ lişoarâ tâl’iturâ.

Și cum doi birbeţi tu munti
L’ia nâ zvorizmâ, si-asvingu,
S-bat cu coarnili pi frâmti
Pânâ coarnili a lor s-frângu;

Il’ili amişdoi și-adunâ
Și di goadi nicurmati
Greali armili l-asunâ
Pânâ cad cumăț adrati.

S-l’ia di perci cari cum poati.
Di sumsoarâ ma si-anciupâ,
S-pingu cu puterli toati
Si s-dirinâ, si si-arupâ.

Și cum undili di-amari
Aoa scad, aoa si-alinâ,
Unlu cadi, alantu arsari,
Mor deadun și nu si-nclinâ.

Doil’i zmei di braţâ s-loarâ,
S-deadirâ cu-ahântâ forțâ,
Că și munţâ cutrimburarâ
Di sum loc scularâ morţâ.

Di trei ori âl freadzi Bură,
Di trei ori și Chita-l freadzi
Și tu-aestâ mintiturâ
Vârnu asvimtu nu si-aleadzi.

Căpitanlu atumţea greaști:
– “O, lai Aslan-begă, duri
Si-alumtarâ bârbâteaşti!
Aidi, yinu tu pâduri,

Pi-aştirnuta mea timbari
S-nâ-mbunăm. Au doil’i cheptu
Di l’undar ţi nu si-aspari
Și la moarti ñergu-ndreptu.

S-bâgăm grași sugari si s-frigâ,
Tu vuloagâ yinlu s-curâ,
S-bea cu plosca, tuţ si strigâ:
“S-nâ bâneadzâ Chita ș-Burâ!”

Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.