Eara unâ-oarâ doi fraţ
EARA UNĂ-OARĂ DOI FRAŢ
România Internațional, 18.10.2013, 10:48
EARA UNĂ-OARĂ DOI FRAŢ
Era ună oară doi fraţ, unlu eara avut ş-alantu era ftoh. Ftohlu s-ancâcea cathi dzuâ cu mul’iarea. Ea l-pitreţea la trei poni ta s-află pâradz.
Ună seară s-dusi aclo şi s-alină pri un pom.
Prighios tricură patrudzăţ di furi, s-dusiră şi ntrară tu guvă.
Tahina fudziră furl’i şi bârbatlu s-dusi tu guvă nâuntru, ş-aflâ patrudzăţ di talari di flurii, umplu ună disagă şi s-dusi acasă; luă yiptu, pândză, strańie ti ficiori ş-mul’iari.
Vidzundalui el, fratu-su l’i dzâsi:
– Ghini vinişi ditru xeani. Ved că ai mulţă pâradz. Di iu l’i aduseşi?
– Mi duş, alăgai tu munţă, aflai ahâţ furi, durnii aclo şi cându inşiră ditu guvă, luai ună disagă di flurii; anamisa suntu unâ sută di fortumi.
– Iu easti aţea guvă?
– Tu munte, la trei poni.
Frati-su s-dusi, află guva ş-intră. Ma furl’i bâgară un fur nâuntru ta si veagl’i şi cându intră avutlu, aţel fur îl vâtâmă ş-lu-alâsă aclo vâtâmat. După dauă, trei dzâlă, antribă ftohlu nor-sa:
– Iu easti frati-niu?
– Luă calu ş-fudzi.
Frati-su s-duchi iu eara dus; şi el s-dusi aclo şi vidzu frate-su împadi. S-ascumsi dupu un pom şi cându vini furlu ţi vegl’ia pâradzl’ii, l-vâtâmă şi lo tuţ pâradzl’ii cu cari aestu dit soni yinea.Cându vinirâ alanţâ furi, aflarâ soţlu vâtâmat şi pâradzl’i luaţ.
Ţi s-adară? Luară patrudzăţ şi dauă di mulări şi treidzăţ şi optu de chel’i di yiţăl – di intrară năuntru furl’i şi ancupârarâ niare şi-ncârcară trei mulări – şi capitanlu cu cârvană yinea dit hoară tu hoară. Vini ş-tu aţea hoară iu earau fraţli.
Dzâsi căpitanlu:
– Nu vindu una fortumă, vindu tuti.
Horiaţl’ii dzâsiră:
– Maşi un easti cari poate s-lli ancupârâ.
Şi aţel ancupâră tuti, că eara multu avut ş-li băgă-n-casă cu tut căpitanlu. Un ficior mic luă unâ sulâ ta s-bea niari şi duchi că nu easti niari, că easti om nâuntru.
U dzâsi a mumel’iei ş-a fensui:
– Depuni fendi ş-nţăpă vâtâlahl’ii!
Ş-duchi, aşi eara, ca cum dzâsi ficiorlu. S-alină pisuprâ şi bea cu căpitanlu pânâ s-mbită. Dapoaia l-vătămă, s-dusi-nghios, dizligă cleili di tăl’ie câti un om.
