Eara unâ-oarâ doi fraţ

EARA UNĂ-OARĂ DOI FRAŢ

România Internațional, 18.10.2013, 10:48

EARA UNĂ-OARĂ DOI FRAŢ

Era ună oară doi fraţ, unlu eara avut ş-alantu era ftoh. Ftohlu s-ancâcea cathi dzuâ cu mul’iarea. Ea l-pitreţea la trei poni ta s-află pâradz.

Ună seară s-dusi aclo şi s-alină pri un pom.

Prighios tricură patrudzăţ di furi, s-dusiră şi ntrară tu guvă.

Tahina fudziră furl’i şi bârbatlu s-dusi tu guvă nâuntru, ş-aflâ patrudzăţ di talari di flurii, umplu ună disagă şi s-dusi acasă; luă yiptu, pândză, strańie ti ficiori ş-mul’iari.

Vidzundalui el, fratu-su l’i dzâsi:

– Ghini vinişi ditru xeani. Ved că ai mulţă pâradz. Di iu l’i aduseşi?

– Mi duş, alăgai tu munţă, aflai ahâţ furi, durnii aclo şi cându inşiră ditu guvă, luai ună disagă di flurii; anamisa suntu unâ sută di fortumi.

– Iu easti aţea guvă?

– Tu munte, la trei poni.

Frati-su s-dusi, află guva ş-intră. Ma furl’i bâgară un fur nâuntru ta si veagl’i şi cându intră avutlu, aţel fur îl vâtâmă ş-lu-alâsă aclo vâtâmat. După dauă, trei dzâlă, antribă ftohlu nor-sa:

– Iu easti frati-niu?

– Luă calu ş-fudzi.

Frati-su s-duchi iu eara dus; şi el s-dusi aclo şi vidzu frate-su împadi. S-ascumsi dupu un pom şi cându vini furlu ţi vegl’ia pâradzl’ii, l-vâtâmă şi lo tuţ pâradzl’ii cu cari aestu dit soni yinea.Cându vinirâ alanţâ furi, aflarâ soţlu vâtâmat şi pâradzl’i luaţ.

Ţi s-adară? Luară patrudzăţ şi dauă di mulări şi treidzăţ şi optu de chel’i di yiţăl – di intrară năuntru furl’i şi ancupârarâ niare şi-ncârcară trei mulări – şi capitanlu cu cârvană yinea dit hoară tu hoară. Vini ş-tu aţea hoară iu earau fraţli.

Dzâsi căpitanlu:

– Nu vindu una fortumă, vindu tuti.

Horiaţl’ii dzâsiră:

– Maşi un easti cari poate s-lli ancupârâ.

Şi aţel ancupâră tuti, că eara multu avut ş-li băgă-n-casă cu tut căpitanlu. Un ficior mic luă unâ sulâ ta s-bea niari şi duchi că nu easti niari, că easti om nâuntru.

U dzâsi a mumel’iei ş-a fensui:

– Depuni fendi ş-nţăpă vâtâlahl’ii!

Ş-duchi, aşi eara, ca cum dzâsi ficiorlu. S-alină pisuprâ şi bea cu căpitanlu pânâ s-mbită. Dapoaia l-vătămă, s-dusi-nghios, dizligă cleili di tăl’ie câti un om.