Biserica evanghelică fortificată din Cisnădie
Ajungem astăzi într-un oraș de poveste, așezat între coline, în Transilvania. Se numește Cisnădie și este recunoscut pentru biserica fortificată din centrul acestuia, cu hramul sfintei Walpurga
Adaugă ca sursă preferată în Google
Daniel Onea, 15.09.2018, 12:05
Ajungem astăzi într-un oraș de
poveste, așezat între coline, în Transilvania. Se numește Cisnădie și este
recunoscut pentru biserica fortificată din centrul acestuia, cu hramul sfintei Walpurga.
Este un oraș întemeiat de sași acum opt secole. În Evul Mediu, era cunoscut sub
numele de Heltau și era renumit pentru atelierele de fabricat seceri, coase și
mai ales postav. Turistul care ajunge în Cisnădie va observa cu siguranță
turnul bisericii evanghelice fortificate din centrul orașului. Turnul
Clopotniță, după cum îl numesc localnicii, a fost o adevărată inovație a Evului
Mediu. A fost primul turn cu ceas din Transilvania și primul turn de la est de
Viena pe care a fost instalat un paratrăsnet.
Ghidul
nostru de azi este Bell Ioan și este curator al bisericii evanghelice
fortificate din Cisnădie. Este construită la începutul secolului al
XIII-lea. Este o bazilică romană, fostă catolică până în 1544, când s-a trecut
la evanghelici, reformați, luterani, creștini. Fundația este aceeași, însă au
existat mai multe etape de construcție, pe parcursul mai multor generații. De-a
lungul timpului, locuitorii din Cisnădie s-au apărat de dușmani în această
biserică din Cisnădie. Așadar, prima construcție a fost în stil gotic. Nava
mijlocie a rămas în stil gotic. Peste biserică, s-au construit trei turnuri de
apărare la nord, la sud și peste altar. Din aceste turnuri se trăgea cu pușca.
Probabil că n-au fost suficiente, întrucât atacul invadatorilor a continuat.
Întâi au fost mongolii, apoi tătarii, hunii, habsburgi au venit pe rând și au
jefuit oamenii.
Scopul invadatorilor
nu era să distrugă cetățile, ci să plece cu bani, aur și alimente, explică Bell
Ioan, care ne vorbește despre rolul pe care l-a avut în trecut monumentul. Comunitățile săsești nu au organizat o armată, ci fiecare comunitate
s-a apărat într-o astfel de biserică fortificată, în Transilvania. Zidurile de
apărare ale bisericii din Cisnădie au fost ridicate în secolul al XV-lea. În biserica-cetate
din Cisnădie nu erau locuințe și nu se putea locui. În locul acestora, a fost
ridicată fortificația. În incinta cetății se refugiau de pericol pe o perioadă
determinată doar copiii, bătrânii și bolnavii. În cazul unui atac, în fața
căruia trebuia apărată biserica, ei erau încuiați aici în siguranță.
În partea de sud
există patru turnuri de apărare, continuă Bell Ioan, curatorul bisericii
evanghelice fortificate din Cisnădie. La intrarea din stradă a fost tot un
turn de apărare, însă, în jurul anilor 1700, a fost transformat în locuință de
serviciu pentru îngrijitori. Apoi, avem casa parohială într-unul dintre
turnuri, depozitul de praf de pușcă și mai avem și Turnul Grânelor. La
construcția turnurilor de apărare s-au făcut și niște bolți, 32 la număr,
numite camere de conservare. Aveau forma unei magazii. Pe vremea aceea, nu erau
trotuare în jurul cetății. Intrarea și trotuarul de acum datează din anul 1601.
Începând de atunci, s-a renunțat la apărare, s-au demontat magaziile și s-a
făcut trotuarul în jurul cetății. În magaziile respective se păstrau toate
alimentele, iar oamenii puteau veni într-o anumită zi a săptămânii pentru a-și
putea lua alimentele pentru săptămâna următoare.
În
prezent, se țin slujbe în limba română în biserica cetate din Cisnădie în
fiecare duminică. Există un preot, un cor de copii și o comunitate de circa 300
de credincioși. Sași nu mai există decât puțin peste 60 de persoane,
majoritatea în vârstă.
Rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru
Relaţii Interetnice al Guvernului României, prin programul Diversitate şi
patrimoniu cultural prin prisma mass-media, Biserici şi cetăţi fortificate în
judeţele Braşov şi Sibiu
