Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I
Cazanele Dunării reprezintă una dintre cele mai spectaculoase porțiuni ale cursului Dunării, de la izvor, din Germania și până la vârsarea în Marea Neagră.
Ștefan Baciu, 09.07.2024, 18:35
În anii 60 ai secolului trecut acest sector al Dunării a trecut printr-o transformare profundă, în timpul construirii barajului hidroenergetic Porţile de Fier I. După finalizarea acestuia, apele fluviului s-au ridicat cu zeci de metri pe versanţi, în amonte de baraj. Până atunci, navigaţia era destul de dificilă în acea porţiune a Dunării. Fluviul curgea printre stâncile care ieşeau la suprafaţă, dând impresia că apa acestuia fierbe, astfel încât această sector a fost numit „Cazanele Dunării”.
Toate transformările prin care a trecut acest segment al Dunării sunt prezentate la Muzeul de la Hidrocentrala Porţile de Fier I. În sălile muzeului sunt amenajate expoziţii de arheologie, etnografie şi artă populară. Muzeul hidrocentralei este administrat, împreună cu alte complexe muzeale din judeţul Mehedinţi, de Muzeul Regiunii Porţilor de Fier cu sediul central în municipul Drobeta Turnu Severin.
Muzeografa Mihaela Boicuș ne-a oferit detalii referitoare la transformările prin care a trecut acest sector al Dunării după construirea barajului hidronenergetic Porţile de Fier I :
„În 16 mai 1972 a fost inaugurată această hidrocentrală. La 4 ani a fost înființat acest muzeu al hidrocentralei. Această hidrocentrală Porţile de Fier unu a fost construită în aproximativ 8 ani de zile.
Lucrările în mod oficial au începând 07 septembrie 1964 și s-au finalizat în 16 mai 1972. Atunci a fost inaugurarea în prezența celor doi președinți de atunci, respectiv Nicolae Ceaușescu și Iosip Bros Tito, președintele de atunci al fostei Iugoslavii, actuala Serbia. Trebuie să știți că doar jumătate din această hidrocentrală aparține României. Cealaltă jumătate aparține Serbiei. În momentul când s-a construit barajul deversor, nivelul Dunării s-a ridicat cu 35 … 40 de metri. pe alocuri s-a format lacul de acumulare, se și observă diferența de nivel dintre cele două suprafețe de apă. Atunci când s-a construit și s-a ridicat nivelul fluviului, automat localitățile riverane fluviului au fost acoperite de apele Dunării.
Vă invit să priviți această machetă și să observați pe cursul Dunării tot ceea ce este trasat cu roșu. Sunt localități care nu mai există, sunt acoperite de apele Dunării. Observați insula Ada-Kaleh, insulă locuită de etnici turci, dar cetățeni români și Orșova Veche. Zece localități au fost acoperite de apele Dunării pe malul drept românesc și șapte pe malul stâng sârbesc. Toate aceste localități au fost strămutate, cu excepția insulei Ada-Kaleh. Evident a fost strămutată doar cetatea.
Veți vedea în expoziția noastră permanentă despre Ada Kaleh şi un interior turcesc și o machetă cu această insulă foarte frumoasă și Orșova Veche, actualmente Orșova Nouă, cel mai tânăr, cel mai nou oraș al României, reconstruit practic de la zero.”
Insula Ada-Kaleh a fost acoperită de apele Dunării în anul 1968, la 4 ani după începerea lucrărilor de construire a barajului. Avea o lungime de 1750 de metri şi o lăţime cuprinsă între 400 şi 500 de metri. Datorită poziţiei sale strategice, insula a fost disputată timp de 4 secole de Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. Înainte de a fi acoperită de ape, pe insulă trăiau circa 700 de persoane. Elementele de fortificaţie şi monumentele funerare de pe insula Ada Kaleh au fost mutate pe insula Şimian, situată în aval de baraj. De menţionat că, pe lângă exponatele din Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I, vizitatorii pot vedea şi Sala Turbinelor, unde se ajunge traversând un hol pe pereţii căruia sunt expuse multe fotografii din perioada construirii barajului.
