Orşova, Mănăstirea Sf. Ana

Situat pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Cerna, Orşova este un oraş nou, construit în perioada 1966 – 1971, pe terasele Dunării.

Ștefan Baciu, 14.05.2024, 16:50

Situat pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Cerna, Orşova este un oraş nou, construit în perioada 1966 – 1971, pe terasele Dunării. I s-a mai spus şi Orşova nouă, deoarece vechea aşezare se află în prezent sub apele Dunării după construirea barajului hidroenergetic Porţile de Fier şi după apariţia lacului de acumulare. Vechiul oraş se dezvoltase la sfârşitul secolului al 19-lea după construirea liniei ferate care a amplificat traficul de mărfuri între Europa centrală şi Marea Neagră. Amenajarea unui şenal navigabil în zona stâncoasă a Cazanelor Dunării a avut ca efect apariţia unui mare port de mărfuri la Orşova şi chiar a unei rafinării de petrol.

Aproape 400 de imagini din vechiul oraş, acum acoperit de apele Dunării, au fost expuse în această primăvară la sediul Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier din Orşova. Sunt fotografii recuperate şi restaurate de Mihail Românu, un român născut în Orşova veche şi stabilit de foarte mulţi ani în Germania. Sediul Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier din Orşova reprezintă o atracţie şi pentru panourile informative, dioramele şi macheta pe care pot fi identificate traseele de vizitare şi zonele protejate.

O altă atracţie a municipiului Orşova este Biserica romano-catolică. A fost construită între anii 1972 şi 1974 şi surprinde prin arhitectura sa mai puţin obişnuită, cu o formă de cort şi cu un acoperiş în formă de cruce. Surprinde, de asemenea, şi pictura din interior pentru că în reprezentările religioase apar Vladimir Ilici Lenin, Nadia Comăneci şi John Lennon, din celebra trupă Beatles.

Mănăstirea ortodoxă Sf. Ana din Orşova are o ipoveste aparte şi reprezintă un loc care merită vizitat. A fost ctitorită de Pamfil Şeicaru, un cunoscut jurnalist de la jumătatea secolului trecut. În timpul primului război mondial, Pamfil Şeicaru, sublocotenent în armata română, era pe linia frontului şi aproape că a fost îngropat după explozia unui proiectil.

A promis că, dacă va scăpa cu viaţă, va face o biserică chiar pe acel loc, pe dealul Moşului, un punct de belvedere de lângă Orşova de astăzi. Şi s-a ţinut de promisiune, astfel încât, înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial a ridicat actuala biserică a mănăstirii Sfâna Ana, numită astfel după mama sa. Din cauza războiului, lucrarea nu fost finalizată, iar după aceea destinaţia i-a fost schimbată, după cum  a subliniat preotul Mihai Zorilă:

„În timpul perioadei comuniste, mănăstirea a fost transformată prima dată într-un sanatoriu TBC, după aceea în tabără de copii, iar mai târziu în restaurant. Aici ne aflăm în biserica ctitorită de Pamfil Şeicaru într-o perioadă scurtă de timp doar 3 ani, în 1936 până în 39, cu propriile sale venituri. A cumpărat terenul, materialele, a pus un diriginte de șantier și a construit foarte rapid biserica. Biserica este de lemn, la vremea aceea acoperită cu șiță, în jurul mânăstirii, în formă de U, chiliile pentru maici. Din pictura originală se vede numai puțin, în turlă.”

Picturile originale au fost acoperite cu un strat de ciment şi nu au mai putut fi restaurate. Mănăstirea a fost refăcută după căderea regimului comunist din România. Preotul Mihai Zorilă: „Abia în 1990 un grup de maici la Mănăstirea Tismana, în frunte cu maica stareţă, a venit aici și s-a făcut sfințirea. Biserica este pictată într-un stil bizantin de Grigore Popescu care a pictat foarte multe mănăstiri și biserici în România. De atunci maicile își desfășoară aici activitatea, primind credincioșii, turiștii care poposesc aici.”

În pridvorul bisericii se află mormântul lui Pamfil Şeicaru. În 1980, Pamfil Şeicaru a decedat în Germania federală, iar în 1991 rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară şi depuse în capela familiei din Cimitirul Sf. Vineri din Bucureşti după care, în 2005, au fost aduse la mănăstirea pe care a ctitorit-o. Cei care ajung la Mănăstirea Sf. Ana, pot admira de sus, de pe Dealul Moşului, golful Cerna, oraşul Orşova, în formă de potcoavă, precum şi o mare parte a lacului de acumulare al barajului hidroenergetic „Porţile de Fier”.