Rimetea

O destinaţie relativ recentă pe harta turstică a României este localitatea Rimetea din judeţul Alba. Aflată la poalele Muntilor Trascău, comuna Rimetea se remarcă printr-o arhitectură unică a caselor, de secol 19.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ștefan Baciu, 09.08.2017, 15:34

O
destinaţie relativ recentă pe harta turstică a României este localitatea
Rimetea din judeţul Alba. Aflată la poalele Muntilor Trascău, de unde i se trage şi o mai veche denumire, comuna Rimetea,
alcătuită din satele Rimetea şi Colţeşti, se remarcă printr-o arhitectură unică a caselor, de secol 19, pe care le
putem vedea şi acum. După ce, în urmă cu secol şi jumătate, un incendiu
a distrus aproape toate casele, satul a renăscut, iar noile case au fost ridicate după acelaşi model arhitectonic.
Sunt case înalte, cu pereţi albi şi cu tocuri de ferestre vopsite în verde, cu porţi înalte, cu grădină
şi livadă în spate, o parte dintre ele fiind transformate în pensiuni. Pentru
conservarea valorilor sale arhitecturale,
Rimetea a primit în anul 1999, din partea Uniunii Europene, premiul Europa Nostra, prin
programul european de restaurare rurală cu acelaşi nume. De mentionat că
locuitorii satului Rimetea, în mare parte de naţionalitate maghiară, primesc în fiecare an fonduri din partea unui sector al Budapestei pentru a-şi întreţine
faţadele caselor şi pentru a le păstra stilul autentic.

De-a
lungul timpului, localitatea a avut mai multe denumiri precum Eisenburg,
Torocko sau Trascău. Mai multe informaţii despre istoria acestei localităţi
putem obţine dacă vizităm muzeul etnografic aflat în aceeaşi clădire cu primăria.
Custodele muzeului, Agneta Lassel, ne-a prezentat un scurt istoric al
localităţii: În satul Rimetea a fost exploataţie de minereu de fier. Din
secolul al 14-lea până la finele secolului al 19-lea s-a lucrat în minerit. În
acel timp satul nostru avea statut de oraş, deci din 1666 avea statut de oraş
până s-au închis minele de fier, până la începutul anilor 1900. Aici, în vremea
mineritului erau colonizaţi meşteşugari saşi care s-au maghiarizat în timp, dar
influenţa lor se vede în arhitectură, în pictura pe mobilă şi chiar şi în
portul tradiţional. Nu numai extracţia de minereu a fost la noi, ci şi toată
prelucrarea. Erau topitorii, erau ciocane hidraulice şi ateliere meşteşugăreşti
unde absolut totul s-a făcut şi cu produsele din fier, s-a făcut şi
comercializare şi troc.

În
cele două sate, Rimetea şi Colteşti, sunt astăzi sub 1200 de locuitori, peste
jumătate dintre ei trăind din turism. Sunt 20 de pensiuni clasificate, altele
în curs de clasificare, iar în total sunt circa 400 de locuri de cazare. Având
şi moştenirea culturală săsească, sătenii celebrează în fiecare primavară Fărşangul, un ritual de îngropare a iernii
care atrage mulţi vizitatori. De doi ani, la sfârşitul lunii iunie – începutul
lunii iulie, aici este organizat Festivalul Double Rise, care în acest an a
atras circa 25 de mii de vizitatori. Întradevăr, soarele luminează de două ori
pe zi casele din Rimetea pentru că după primul răsărit se ascunde după muntele
Piatra Secuiului pentru ca, mai târziu să-şi trimită din nou razele către
această aşezare. Puteţi admira acest munte dintr-un loc de panoramă, situat pe
o colină unde puteţi ajunge după ce veţi merge pe cea mai îngustă stradă a
satului, care nu este mai largă de un metru, strecurându-vă pe lângă case şi
grădini. Surprinzător poate părea faptul că străzile din Rimetea nu sunt
asfaltate, însă acestea trebuie conservate în această stare deoarece
autorităţile locale fac demersuri pentru ca această localitate, în ansamblul
ei, să intre pe lista siturilor din patrimoniul cultural mondial UNESCO.