Săpânţa

Ne îndreptăm azi către nordul României şi ajungem în Maramureş. Regiunea a fost lăudată de-a lungul anilor de către multe publicaţii de prestigiu din toată lumea.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Daniel Onea, 21.01.2017, 09:00

Ne îndreptăm azi către nordul României şi ajungem în Maramureş. Regiunea a fost lăudată de-a lungul anilor de către multe publicaţii de prestigiu din toată lumea. A fost descrisă ca fiind o lume veche, în care persistă tradiţii de mult uitate în alte părţi ale Europei. În anul 2015, National Geographic Traveler a inclus Maramureşul într-o listă de destinaţii turistice recomandate. De asemenea, publicaţia franceză LExpress a realizat în 2012 un top al celor mai frumoase 10 locuri de odihnă veşnică de pe glob. Iar aici a fost inclus Cimitirul Vesel din Săpânţa, Maramureş. Este faimos pentru crucile de lemn viu colorate, pe care sunt scrise epitafuri vesele. Iar, nu departe de Săpânţa, la doar 45 de km, turiştii pot înnopta în satul Breb, de unde se spune că pot admira „cea mai frumoasă Cale Lactee” pe care au văzut-o vreodată.

Noi revenim însă la Săpânţa, alături de preotul Grigore Luţai, parohul celebrului Cimitir Vesel. „La Săpânţa, primul obiectiv turistic ar fi Cimitirul Vesel. La nici un kilometru de acesta, se află mănăstirea Săpânţa Peri, pe malul Tisei, o lucrare de proporţii, din stejar. Biserica are 75 de metri înălţime. Este structurată pe trei nivele. Este o lucrare impresionantă, aşezată într-un parc dendrologic cu o suprafaţă de 21 de hectare, acoperite cu peste 30 de specii de arbori şi arbuşti. Este o construcţie impresionantă, realizată de meşterii maramureşeni de la Bârsana. Eu slujesc aici din anii 90. Rămân mereu impresionat câţi turişti vin aici de peste hotare, de pe toate continentele. Să nu uităm că Săpânţa este una dintre frumoasele localităţi din vechiul Maramureş, cu o întindere foarte mare, de 40 de hectare şi avem în zonă mii de hectare de pădure cu izvoare. Ne bucurăm că suntem vizitaţi nu numai vara şi iarna, ci în toate anotimpurile. Vin turişti şi din străinătate. Am apărut într-unul dintre cele mai mari cotidiane americane, The New York Times, pe prima pagină, de două ori. În 1998 şi în 2003. De multe ori, intru în cimitir îmbrăcat în haine laice şi mă amestec printre turişti îi văd stând cu orele printre cruci şi scriind amuzaţi pe carneţele epitafurile. Aici, la Săpânţa se râde.”

La Săpânţa se râde, dar se mănâncă şi foarte bine. Grigore Luţai, parohul Cimitirului Vesel. „Sunt maramureşan şi cunosc bine bucătăria noastră. La noi, în Ardeal, toate mâncărurile sunt foarte dulci. Se foloseşte foarte multă smântână. De multe ori, se evită ardeiul iute, iar mâncărurile nu sunt foarte piperate. Avem ciorbe foarte bune, ne mândrim cu mămăliga preparată în straturi cu brânză şi cu cârnaţi. Sunt feluri de mâncare care nu se mai găsesc în alte zone ale ţării.”

În Maramureş există câteva case tradiţionale în care se şi locuieşte, dar care sunt pregătite să primească şi turişti români sau străini. Interiorul este specific unei case ţărăneşti, pereţii sunt albaştri, iar ferestrele mici, din lemn. Au tot ceea ce presupune o cameră ţărănească, decorate cu obiecte de interior lucrate de meşteri din localitatea respectivă sau colectate pentru a completa recuzita existentă în casa respectivă. „Muzee vii”, după cum le numesc localnicii, în care pot fi văzute aceste obiecte, dar în care se poate pregăti şi o cină ţărănească.

Părintele Grigore Luţa: „Fiecare casă şi-a păstrat hainele ţărăneşti. Iar la Săpânţa mai există ceva specific, extraordinar. Fiecare casă are o cameră ţărănească, căreia îi spune „camera de cinste”. Acolo au loc evenimente de suflet. Nu se doarme niciodată. Paturile sunt foarte înalte şi foarte înguste. Acolo sunt cele mai frumoase covoare, farfurii şi icoane foarte vechi. Este altarul familiei. Acolo se ţine şi masa de cinste la botezul copilului. Camerele, pridvoarele şi casele tradiţionale sunt colorate în albastru, simbolul cerului pe pământ. Portul săpânţenilor este tot albastru intens.”