Constanţa multiculturală

Constanţa, cel mai mare oraş – port românesc la Marea Neagră, devine o atracţie pentru turişti, în special în perioada sezonului estival, atunci când staţiunile de pe litoral reprezintă principala destinaţie de vacanţă din România. Cu o istorie milenară, Constanţa poate fi descoperită la pas, în cursul unei plimbări prin centrul vechi, care dezvăluie vizitatorilor locuri relevante pentru comunităţile etnice de aici.

Ștefan Baciu, 30.09.2025, 15:15

Pentru vizitatorii care vor să afle mai multe despre istoria oraşului Constanţa, ar fi utilă o plimbare prin centrul vechi, aflat în zona peninsulară situată între portul turistic Tomis şi portul maritim Constanţa. Aici sunt urme ale civilizaţiilor care au stăpânit această aşezare, începând cu fondatorii acesteia, grecii din Milet, care au ridicat cetatea Tomis. În secolul al 4-lea d.H., în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare, aşezarea a fost extinsă şi a primit numele de Constantiana. Resturi de ziduri ale cetăţii antice pot fi văzute în zona din faţa Catedralei arhiepiscopale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, dar şi în alte locuri, precum cel din subsolul unui restaurant din centrul vechi, unde zidurile şi câteva obiecte din ceramică, descoperite în cursul săpăturilor arheologice, sunt conservate sub o podea de sticlă.

În primăvara acestui an, Cazinoul, clădirea-simbol a oraşului, situată pe faleză, a fost redată circuitului turistic, după lucrări de reabilitare care au durat câţiva ani. Construită în stil Art Nouveau, între 1904 și 1910, la inițiativa Regelui Carol I, Cazinoul își primește vizitatorii într-o formulă complexă, cu spaţii pe trei niveluri, printre care o expoziție dedicată istoriei tumultoase a acestei clădiri. Pe lângă vechi case cu unul sau două etaje, la parterul cărora se află magazine sau restaurante cu terase, în centrul vechi pot fi vizitate mai multe muzee și lăcașuri de cult. Unul dintre acestea este Biserica Greacă (Metamorphosis), cu hramul „Schimbarea la față”, ridicată între 1863 și 1865, când Dobrogea era în componenţa Imperiului otoman. Acest lăcaş de cult a fost realizat datorită contribuției membrilor comunităţii grecești din oraș, după ce a primit aprobarea sultanului Abdul Azis. Biserica nu are turle, din cauza restricțiilor impuse de autoritățile otomane de atunci.

În acest oraş de la malul Mării Negre trăiesc, de secole, turci şi tătari, a căror contribuţie se regăseşte în imaginea Constanţei multiculturale. Feri Predescu, o cunoscută jurnalistă din Constanţa, de origine tătară, ne prezintă două importante atracţii din centrul vechi al oraşului

„În mijlocul centrului istoric al orașului Constanța tronează Moscheea Carol I, căreia tătarii și turcii de aici din zonă îi zic „Kral Geamsî”, de la Kral interpretat în limba tătară, mai exact. La doi pași de Moscheea Carol I, realizată în 1910-1913, se găsește Geamia Hunchiar, care este cea mai cel mai vechi lăcaș de cult de aici, din centrul istoric al Constanței. Și în afară de cele două biserici, există geamii în mai toate cartierele din oraș. La sfârșitul secolului 19, când Dobrogea a revenit la patria mamă, chiar regele s-a adresat către ostașii români, cerându-le să fie îngăduitori cu etniile din Dobrogea, pentru că ele sunt, de fapt, cele care au menținut această regiune și a cerut să le fie respectată religia. Așa se face că în Dobrogea, în fiecare localitate în care conviețuiesc etnici musulmani există o geamie. O să vedeți turlele albe ale geamiilor, care răsar semețe în drumul călătorilor prin această regiune şi veți concluziona că aici locuiesc dobrogeni, români de religie musulmană.”

În timp ce Moscheea Carol I sau Marea Moschee din Constanţa poate fi uşor reperată datorită minaretului cu o înălţime de 47 de metri, geamia Hunchiar, ctitorită în anul 1869 de către sultanul Abdulaziz, este mai greu de observat, fiind comparabilă ca dimensiuni cu clădirile vecine din centrul istoric.

În centrul vechi al Constanţei, contribuţia comunităţilor etnice poate fi remarcată şi în ceea ce priveşte gastronomia. Restaurantele au preparate atât din bucătăria internaţională, cât şi provenite din bucătăriile comunităţilor etnice, inclusiv din bucătăria turcească şi tătărească, după cum am aflat de la Feri Predescu

„Fiecare gospodărie de origine tătară sau turcă, are bucătărese care se întrec în a-și demonstra măiestria culinară și bineînțeles, mai ales în perioada sărbătorilor de Bayram sau de Kurban Bayram, atunci când toate toată familia și toți prietenii creștini se adună la aceste familii unde savurează bucatele. Este vorba de ciorba tătărească foarte, foarte gustoasă, cu de toate, dar se face cu mentă. Avem o mulțime de plăcinte cu carne, care se fac la cuptor. Geantâcul este ca un fel de cocă cu carne, care se pune la cuptor. La fel și cârde-ul, așa se numește, tot cu carne, dar are formă de prismă. Există șuberek-ul! Mai sunt o mulțime de alte mâncăruri, bineînțeles și dulciurile: baclavalele, saraiile. Avem un prieten, Metin, care și-a deschis o terasă chiar la intrarea în centrul istoric și întotdeauna este aglomerat pentru că atât constănțeanul cât și turistul care trece prin zonă este servit acolo cu cafea la nisip, ceea ce se întâmplă destul de rar.”

În buna tradiţie, cafeaua la nisip este servită cu o bucată de rahat şi cu un pahar de apă rece sau chiar şi cu şerbet.