Tentaţii de iarnă în Bucovina

Bucovina reprezintă o destinaţie de vacanţă preferată de românil, dar şi de turiştii străini care descoperă aici mănăstirile cu picturi murale interioare şi exterioare incluse în patrimoniul UNESCO.

Ștefan Baciu, 16.01.2024, 11:07

Bucovina reprezintă o destinaţie de vacanţă preferată de români, dar şi de turiştii străini care descoperă aici mănăstiri cu picturi murale interioare şi exterioare incluse în patrimoniul UNESCO. Punctul de plecare în explorarea Bucovinei este municipiul Suceava, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Menţionată în documente din anul 1388, Suceava a fost cetatea de scaun a Moldovei până în anul 1566, când capitala a fost mutată la Iaşi. Situat la circa 430 de kilometri faţă de Bucureşti, oraşul Suceava este o destinaţie accesibilă datorită aeroportului, precum şi infrastructurii rutiere şi feroviare.

Cadrul natural al Bucovinei se caracterizează prin complexitate şI printr-o mare varietate peisagistică. Masivele montane Călimani, Rarău, Giumalău oferă condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă, în special în jurul staţiunilor Câmpulung şi Vatra Dornei, după cum subliniază coordonatorul Biroului de turism al Consiliului Judeţean Suceava, Claudiu Brădăţan:

Bucovina are foarte multe de oferit turiștilor care aleg să viziteze zona în această perioadă, începând de la pârtii de schi care sunt deschise, patinoare, plimbări cu sania, de ce nu? Activități outdoor de tot felul, plimbări cu cai, tiroliene megatiroliene și am spus doar o mică parte din tot ce înseamnă agrement pe timp de iarnă în Bucovina, pentru că este iarnă. Avem pârtii de schi deschise în Câmpulung, Cârlibaba și Vatra Dormei, pentru că acolo condițiile meteo au permis deschiderea lor. După cum bine știm, condițiile meteo de la sfârșitul anului trecut nu au permis deschiderea acestor pârtii, temperaturi le fiind pozitive, dar acum ne bucurăm din plin de zăpadă, atât naturale, cât și artificială. Administratorii pârtiilor au reușit să pregătească într-un timp record aceste pârtii.

Tradiţiile Bucovinei sunt puse în valoare şi prin festivalurile folclorice şi gastronomice. Obiceiurile pastorale şi preparatele gastronomice sunt prezentate la stânile turistice. De altfel, unele pensiuni din Bucovina au activităţi specializate, precum cele legate de turismul ecvestru. Coordonatorul Biroului de turism al Consiliului Judeţean Suceava, Claudiu Brădăţan:

Creșterea cailor este o activitate care a fost prima dată menționată în vremuri medievale, dar ulterior în Bucovina a apărut ca urmare a faptului că Bucovina a fost ducat în Imperiul austro-ungar. Şi sunt celebre deja hergheliile de la Lucina, de lângă Brodina, Izvoarele Sucevei și herghelia de la Rădăuți. Două herghelii cu renume, herghelii care în special creșteau și cresc încă acei cai huțuli, cai huțuli pentru cine nu știe, e un cal robust, un cal de munte, un cal docil și care se pretează și la activități de turism, în sensul în care îşi poartă cu grație și cu foarte multă siguranță călărețul pe tot felul de poteci de munte și nu numai. Sunt mai multe structuri de primire care și-au dezvoltat aceste produse. Noi le numim turism ecvestru, în sensul în care fac și inițiere în echitație şi oferă turiștilor posibilitatea să se plimbe într-un cadru natural deosebit, în şeile cailor.

Pe lângă valorile culturale de patrimoniu şi frumuseţile naturii, Bucovina se remarcă şi printr-o gastronomie specifică, cu mâncăruri consistente, cu multă carne, combinate de multe ori cu varză, cartofi şi ciuperci de pădure. Smântâna este folosită la multe preparate bucovinene. Un produs specific Bucovinei, un adevărat brand, este păstrăvul afumat în cobză, conform coordonatorului Biroului de turism al Consiliului Judeţean Suceava, Claudiu Brădăţan:

Păstrăvul afumat în cobză este un produs emblematic pentru gastronomia noastră bucovineană. Această cobză cu păstrăvi seamănă cu rachetele
de zăpadă, ale celor care merg pe munte ca să nu se afunde în zăpadă, racheta aceea ovală, doar că este făcută de materiale naturale, respectiv din crengi de salcie, iar între crengile de salcie era pusă cetină de brad. Acest hai să numim ambalaj fiind foarte potrivit pentru că permitea păstrăvului afumat să respire. În felul ăsta, conservarea putea să dea rezultate pe o perioadă mai mare, respectiv trei … patru zile. Tehnica asta a afumării păstrăvului este o adevărată artă în sensul în care modul în care păstrăvul iese delicios ține direct proporțional cu talentul celui care-l afumă. Și unul dintre secrete este să afumi păstrăvul la fum de conuri de brad, deci nu la fum foarte fierbinte, pentru că atunci nu reușești să conservi carnea așa cum ți-ai dori.

Povestea păstrăvului afumat în cobză a început în urmă cu mai bine dde un secol, atunci când angajaţii ocoalelor silvice care ţineau de Fondul bisericesc duceau acest produs la sediul central, aflat la Cernăuţi, azi oraş din Ucraina. Ei şi-au pus problema ca acest produs afumat să ajungă cu bine la destinaţie, după o călătorie care putea dura şi două zile. Acest produs îl întâlnim astăzi în multe pensiuni din Bucovina.