Liceul Aron Pumnul din Cernăuți
Una dintre provinciile care s-au unit cu Regatul României în 1918 și a format România Mare a fost Bucovina, pe 28 noiembrie. În capitala Bucovinei Cernăuți se formaseră elitele românești în spiritul național, liceul Aron Pumnul fiind vârf de lance.
Steliu Lambru, 06.04.2026, 15:30
Școala este cea care l-a creat cel mai mult pe omul actual, începând cu secolul al XVIII-lea, de când educația a devenit o convingere că prin ea se poate emancipa ființa omenească. Educația la toate nivelurile a contribuit la răspândirea cunoașterii și a educat cetățeni în spiritul ideilor timpului. Și românii s-au conectat la spiritul vremurilor prin școală.
Una dintre provinciile care s-au unit cu Regatul României în 1918 și a format România Mare a fost Bucovina, pe 28 noiembrie. În capitala Bucovinei Cernăuți se formaseră elitele românești în spiritul național, liceul Aron Pumnul fiind vârf de lance. Pe acolo au trecut multe generații de români, între ei numărându-se și sociologul și demograful Vladimir Trebici. În 1997, intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Trebici, născut într-o comună aflată la trei kilometri est de Cernăuți, pe malul râului Prut, și-a adus aminte de studiile sale liceale la Aron Pumnul.
”Ambiţia părinţilor, ambiţie nobilă, a fost ca toţi copiii să urmeze şcoală mai înaltă decât şcoala primară. Din cauza aceasta, toţi copiii au făcut liceul, doi dintre ei, adică eu şi fratele meu ceva mai mare, am făcut Liceul Aron Pumnul despre care am şi scris o monografie. Liceul a fost înfiinţat în 1808, celebru a devenit în special pentru români prin faptul că, în anul 1849, Aron Pumnul şi-a început cursul de limbă română la acest liceu. Iar dintre elevii lui, cel mai cunoscut a fost Mihai Eminescu. Deci noi doi copii am urmat Liceul Aron Pumnul, ceilalţi doi fraţi au urmat liceul care după aceea se numea Mitropolitul Silvestru, în timp ce liceul nostru era clasic, celălalt era un liceu real.”
Vladimir Trebici ajunsese la un liceu de elită prin merit. Însă școala primară îi oferise fundamentele cunoștințelor. ”Înainte de a urma liceul, părinţii au avut buna inspiraţie să mă dea la şcoala primară din Cernăuţi, cea mai veche şcoală, care pe vremea austriacă se numea Şcoala principală moldovenească, şi unde l-am avut predecesor pe acelaşi Eminescu. Eminescu a făcut două clase la Şcoala primară din Cernăuţi, în 1858-59 și 1859-60, eu am şi văzut şi certificatele elevului Eminovici, cum îl chema pe vremea aceea. Acolo am făcut eu ultima clasă din şcoala primară şi trebuie să spun că asta era la opt ani de la Marea Unire din 1918. Prin urmare, şcoala aceasta primară era şi ea în curs de românizare, cum era tot învăţământul din Bucovina.”
Cu toate că ideile naționale se manifestau deplin înainte de 1918 în Bucovina austriacă, multilingvismul era ceva normal la Cernăuți și preșuit ca atare. Vladimir Trebici. ”Mediul Cernăuţilor de altă dată era un mediu cosmopolit. Am avut ocazia, acum câţiva ani, la invitaţia asociaţiilor germanilor bucovineni din Germania, să ţin o conferinţă despre toleranţa în Cernăuţiul meu în perioada când eram elev şi student. Arătam care erau relaţiile între multele etnii existente atunci în toată Bucovina, dar mai ales la Cernăuţi. La Cernăuţi erau români, erau austrieci, deci germani, etnia cea mai numeroasă erau însă evreii. De asemenea, erau ucrainieni, polonezi, armeni şi aşa mai departe. Acesta este mediul oraşului, mediul pe care eu l-am cunoscut foarte bine, viaţa de toate zilele. Am putut da mărturie, cum voi da şi în viitor, despre spiritul de toleranţă care s-a format.”
Liceul venea în sistemul de învățământ din România cu o solidă tradiție de pe vremea Habsburgilor. Era un mediu concurențial sănătos în care învățătura era recompensată iar apartenența era un motiv de mândrie chiar și pentru cei care nu mai erau elevi. Vladimir Trebici. ”Era un liceu serios. Când spun serios asta era tradiţia austriacă. Liceul a fost înfiinţat în 1808 şi era cel mai vechi liceu din Bucovina, în primii ani până în 1848, e aproape de necrezut, limba de predare era latina. Eu am intrat în liceu în 1926, cei care erau înaintea mea făceau latină din clasa I până în a VIII-a, în fiecare zi, iar sâmbătă făceau chiar două ore. Limba elină clasică se făcea din clasa a III-a până în a VIII-a. Aşa că nu e de mirare că până şi personalul de serviciu de la liceu, intendentul şi ceilalţi oameni de serviciu, îşi făceau un titlu de glorie din a mai spune câteva cuvinte latineşti. Noi, copiii, eram foarte şi amuzaţi, dar în acelaşi timp şi impresionaţi că până şi oamenii de serviciu ştiau latineşte. Asta era tradiţia liceului: matematica era mult mai puţin prezentă în programul de învăţământ, în schimb latină, greacă, istorie, geografie şi chimie, fizică am făcut destul de bine. Nu mai spun că în liceul nostru materie obligatorie era religia.”
Liceul Aron Pumnul din Cernăuți a fost o pepinieră de oameni educați care și-au urmat vocația și și-au construit cariera. Iar românii din Bucovina îi datorează imens pentru ceea ce simt astăzi că sunt.
