Premiile Gopo 2026
Gala Premiilor Gopo a ajuns anul acesta la cea de-a 20-a ediție și a avut loc la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 09.05.2026, 13:00
Gala Premiilor Gopo a ajuns anul acesta la cea de-a 20-a ediție și a avut loc la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. Evenimentul a premiat cele mai importante realizări ale cinematografiei românești din ultimul an și a inclus momente dedicate celor două decenii de existență ale galei, cu retrospective, omagii și intervenții artistice. Lungmetrajul Kontinental ’25, regizat de Radu Jude și produs de Alex Teodorescu (Saga Film), a fost marele câștigător al serii, obținând trofeul pentru Cel mai bun film în urma procesului de votare la care au participat peste 900 de profesioniști din industrie. La ediția din acest an a Galei Premiilor Gopo, „Kontinental ’25” a fost recompensat și pentru interpretare. Eszter Tompa a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal pentru interpretarea Orsolyei, o executoare judecătorească nevoită să evacueze o persoană fără adăpost din subsolul unei clădiri din centrul Clujului, iar Gabriel Spahiu (cu o filmografie de peste 100 de titluri) a câștigat premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea lui Ion Glanetașu.
Gabriel Spahiu, premiat la Gala Gopo 2026 pentru rolul din „Kontinental ’25”, vorbește despre experiența filmărilor pentru cel mai premiat film al serii și despre colaborarea cu regizorul Radu Jude.
“Aș descrie „Kontinental ’25” ca pe un film foarte actual ca problematică, important de văzut mai ales prin raportare la ceea ce trăim în ultimul timp. Radu Jude face așa toate filmele: are ceva de spus și spune, nu se oprește. Deși filmările au durat doar zece zile, iar filmul a fost realizat cu telefonul mobil, pentru mine, ca actor, experiența nu a fost foarte diferită față de filmarea cu o cameră obișnuită. Sigur, contează foarte mult și faptul că imaginea a fost semnată de Marius Panduru, un operator extraordinar, iar stilistica aceasta se potrivea foarte bine filmului. Până la urmă, actorul nu trebuie să se preocupe prea mult de cameră sau de tipul aparatului cu care este filmat, ci să-și vadă de jocul lui. În schimb, telefonul ne-a ajutat enorm în anumite secvențe filmate în stil cinéma vérité. Fiind mult mai discret decât o cameră obișnuită, nimeni nu își dădea seama că suntem filmați. Am avut scene în care cerșeam la propriu pe la mesele din Cluj și oamenii nu și-au dat seama că fac parte dintr-un film.”
La categoria Documentar, câștigătorul Galei Gopo 2026 a fost „Tata”, regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc. „Tata” spune o poveste despre traumele moștenite, despre tăcerile din familii și despre abuzurile îndurate de românii plecați să muncească în străinătate, în speranța unei vieți mai bune. Totul pornește de la o investigație cu camera ascunsă, desfășurată în Italia, unde Lina Vdovîi documentează abuzurile suferite de tatăl său la locul de muncă. „Tata” devine astfel o radiografie intimă a relațiilor de familie și a felului în care traumele se pot transmite sau pot fi confruntate. Am vorbit cu Radu Ciorniciuc despre felul în care a luat naștere acest al doilea documentar co-regizat și co-scris împreună cu Lina Vdovîi, dar și despre riscul de a deveni, alături de partenera sa, parte din povestea care s-a construit chiar în timpul filmărilor.
„Faptul că venim din zona asta de jurnalism și că am tratat și până acum subiecte care se dezvoltă în timp ce le documentezi ne-a ajutat cumva să nu ne panicăm în momentul în care povestea pe care ne pregăteam s-o filmăm în Italia s-a schimbat cumva sau a început să dea semne că o să se schimbe. La început aveam în minte o investigație la locul de muncă al tatălui Linei, care ne-a cerut ajutorul pentru a încerca să rezolve problema cu care se confrunta la locul de muncă, având acolo un șef violent, care nu-l plătea decât la negru. Vorbim, de fapt, despre sclavie. Și noi ne-am dus cu toate echipamentele și cu toată energia spre acest subiect, i-am lăsat și o cameră ascunsă tatălui Linei cu care să documenteze toate aceste abuzuri. L-am învățat cum să facă această documentare nu doar din punct de vedere tehnic, dar și etic, pentru că și acesta este un proces destul de delicat. Apoi au apărut filmările făcute de tatăl Linei cu camera ascunsă. A fost un moment care ne-a făcut să avem altă abordare. Atunci am constatat că tatăl Linei transformase camera, acest aparat de investigație, într-un jurnal, într-un instrument de comunicare directă cu fiica lui. Până atunci între ei nu existase o relație extraordinară și, în momentul în care am văzut și acele filmări destinate Linei, ne-am dat seama că filmul ia o turnură destul de dramatică și că nu poate exista fără această componentă a relației dintre fiică și tatăl ei.”
Premiul pentru cea mai bună regie a fost câștigat de Igor Cobileanski pentru „Comatogen”, film recompensat și pentru cel mai bun scenariu, semnat de Igor Cobileanski și Alin Boeru. La categoria cel mai bun actor în rol principal, trofeul i-a revenit lui Ben Schnetzer pentru interpretarea din „Cravata galbenă”, film care urmărește viața și cariera dirijorului Sergiu Celibidache. Producția s-a remarcat și prin numărul mare de premii tehnice, obținând trofee pentru decoruri, sunet, costume, machiaj și coafură, dar și pentru montaj. „Cravata galbenă” a fost recompensat și cu Premiul publicului. Premiul pentru cea mai bună imagine a fost acordat filmului „Catane”, datorită lui George Dascălescu, iar aceeași producție, regizată de Ioana Mischie, a fost desemnată cel mai bun film de debut. Gala a inclus și distincții onorifice. Actorii Dorina Lazăr și Ovidiu Schumacher au primit premii pentru întreaga carieră, iar regizorul Laurențiu Damian a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga activitate.
