Monitorizarea radioului în anii războiului

În istorie, războaiele s-au purtat întotdeauna și pe alte căi decât cele militare. Spionii, sabotajele, agenții de influență și propaganda și-au pus la dispoziție capacitățile de a schimba soarta conflictelor în care erau implicate armate.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 15.06.2026, 14:14

În istorie, războaiele s-au purtat întotdeauna și pe alte căi decât cele militare. Spionii, sabotajele, agenții de influență și propaganda și-au pus la dispoziție capacitățile de a schimba soarta conflictelor în care erau implicate armate. Radioul a fost și el o arenă de desfășurare a ”războiului invizibil”, așa cum a fost denumit cel de-al doilea război mondial în literatura de specialitate. Propaganda prin radio nu se rezuma doar la simple exerciții de retorică de demobilizare a adversarului. Ea însemna și tehnici de redactare direcționată a știrilor și a comentariilor. Propaganda era însă ajutată și de monitorizarea posturilor de radio.

În cel de-al doilea război mondial, România a luptat din 22 iunie 1941 și până la 23 august 1944 alături de armatele Axei. După 23 august 1944, ea s-a aflat în tabăra Națiunilor Unite. Emisiunile radiourilor au fost intens monitorizate, iar Marieta Albert, etnic german din România, a lucrat la conceperea sintezelor informative, așa cum mărturisea Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în 1998.

”Condiţiile pentru recepţia posturilor de radio sunt întotdeuna cele mai favorabile lângă un lac, lângă apă. Acolo se recepţionează cel mai bine. Şi din această cauză, secţia noastră radiofonică a fost la Berlin exact pe malul lacului Wannsee. Acolo era o clădire foarte mare, odinioară fusese un mare hotel-restaurant. Acolo ascultam aceste posturi. În principal, ascultam Londra, Moscova, Bari şi Ljubljana. Le-am ascultat în limba română, însă am ascultat aceste posturi şi în limba germană, în paralel.”

Marieta Albert a avut un avantaj care i-a făcut munca mai ușoară.

”Eu am avut noroc că știam stenografia română şi stenografiam emisiunile posturilor. Aşa recepţionam foarte exact ce transmiteau. Nu toţi colegii ştiau stenografie, alţii îşi făceau notiţe cum puteau. După ce stenografiam, aveam la dispoziţie dactilografe şi le dictam lor. Însă trebuia să și traduc. Făceam aşa: aveau notiţele stenografiate în limba română, pe care le traduceam imediat pentru maşina de scris. Notiţele pe care le dactilografiam plecau la Ministerul de Externe, la Ribbentropp, şi la Ministerul de Propagandă, la Goebbels.”

Cu toate că erau aliate, România și Germania se supravegheau reciproc. Marieta Albert.

”Am ascultat deseori şi Radio Bucureşti, pentru că nemţii controlau România, cu toate că România fusese ocupată de nemţi, dar tot o controlau. Deseori am ascultat Bucureştiul. De exemplu, îmi aduc aminte când mareşalul Antonescu a ţinut un discurs, iar eu am trebuit să-l urmăresc. Imediat l-am stenografiat și l-am tradus.”

După doi ani, în 1941, Marieta Albert se mută la București.

”Am avut exact acelaşi serviciu. Am ascultat posturi de radio, exact ca la Berlin. Biroul nostru a fost exact lângă apă, așa cum am descris, pe malul lacului Snagov. Era o clădire mare, cu etaj, pe malul lacului Snagov, unde erau vile multe. Erau oameni foarte înstăriţi care clădiseră pe malul lacului vile mari, însă clădirea noastră nu aşa, gen vilă de lux. Era o clădire înaltă cu cel puţin un etaj. Nu ştiu a cui era pentru că nu era aşa o vilă luxoasă cum erau în dreapta şi în stânga.”

Monitorizarea de la București fusese copiată după cea de la Berlin.

”La Bucureşti a fost asemănător cu ce era la Berlin. De exemplu, la Berlin erau multe camere şi cămăruţe, și în fiecare cameră era un mare aparat de radio Blaupunkt. Erau toate naţiunile acolo şi se asculta în toate limbile. Eu am fost în cămăruţa de limba română şi de posturi germane, dar erau cămăruțe și pentru limba engleză, limba franceză, limba rusă, pentru toate limbile lumii. Aşa era la Berlin şi, puţin mai modest, așa era și aici la Snagov unde, de asemenea, erau multe camere.”

Monitorizarea posturilor de radio se făcea atât pentru cele prietene, cât și pentru cele dușmane. Marieta Albert.

”Am ascultat posturi în limba germană, am ascultat posturi în limba română. Mai erau și alte persoane care ascultau în alte limbi. De exemplu, pentru limba engleză erau camere cu aparate de radio Blaupunkt unde se asculta în limba engleză, separat. La Bucureşti făceam la fel, stenografiam şi după aceea traduceam notițele, exact cum am mai spus. Materialele plecau, de la Snagov, unde eram noi și le lucram, la legaţia germană din București.”

Monitorizarea radiourilor în cel de-al doilea război mondial a fost o luptă pe calea undelor. O luptă pe care au câștigat-o armatele, însă cu concursul mijloacelor de comunicare în masă.