Dennis Deletant

Dennis Deletant este un cunoscut istoric britanic și, totodată, un cetățean străin care iubește România.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Hildegard Ignătescu, 09.07.2026, 18:00

Dennis Deletant este un cunoscut istoric britanic și, totodată, un cetățean străin care iubește România. Este profesor emerit de studii românești la University College la Londra, unde a predat la Școala de Studii Slave și Est-Europene între 1969 și 2011, a fost și profesor invitat la Catedra de Studii Românești Ion Rațiu, din cadrul School of Foreign Service la Universitatea Georgetown, Washington D.C., până în iunie 2020 și a fost Public Policy Fellow la Centrul Woodrow Wilson din Washington. A fost decorat de doi președinți în România, Emil Constantinescu i-a oferit Ordinul pentru Merit în grad de comandant pentru servicii aduse democrației românești și Klaus Iohannis l-a decorat cu Steaua României, cea mai înaltă distinție civilă a României pentru activitatea de promovare a istoriei, limbii și culturii românești.

Este autorul multor cărți cu teme istorice și unul dintre cei mai cunoscuți experți în perioada comunistă în România. Ne povestește cum a ajuns să cunoască România, dat fiind că viața sa se desfășoară între două țări – România și Marea Britanie, din tinerețe încoace, de câteva decenii.

„Pe mine mă fascina Europa de Est în general, dar și limbile est-europene, inclusiv, bineînțeles, limba română- singura limba romanică dintre limbile care se vorbesc în zona aceasta. La liceu am studiat istorie, dar și latină și franceză, iar la facultate mă gândeam ce m-ar interesa mai mult să studiez, că nu voiam să fac rusă sau o limbă slavonă, care mi s-au părut foarte grele. Deci, știind deja ceva latină și ceva franceză, am optat pentru română. Plus că e o țară latină, dar sub comunism – acest aspect m-a fascinat. Și doream să știu ce înseamnă, cum se acomodează un popor latin cu un regim impus de către sovietici, de către slavi, cu rigorile marxism-leninismului.
Și de aceea m-am înscris la facultate în 1964 și am venit prima oară în țară în 1965 ca bursier al British Council, adică al Ministerului nostru de Cultură, dar și al statului român, în cadrul Acordului Cultural între cele două țări. Și am stat o lună la Sinaia, în vara lui 1965, împreună cu vreo 100 de alți profesori și studenți străini. Am stat în condiții bunicele, aș spune, numai că dezamăgirea mare pentru mine în 1965 a fost că n-am fost lăsați să intrăm în contact cu populația din România, adică am fost întotdeauna ghidați de către diverși supraveghetori de la cursuri la Sinaia.”

Începând cu anul 1965, Dennis Deletant a continuat să vină în România cu diverse ocazii. A studiat îndeaproape istoria noastră și istoria regimului Ceaușescu, legătura cu Securitatea și toată acea epocă comunistă pe care a cunoscut-o în mod direct. S-a implicat direct și în procesul democratic din România, folosindu-se de expertiza sa. În contextul crizelor pe care le traversăm în această perioadă, România trece printr-un moment de cotitură istorică. L-am rugat pe Dennis Deletant să ne spună cum vede momentul de acum și să transmită un mesaj către publicul tânăr.
„Cred că trebuie să ne amintim, să înțelegem că România a trecut printr-o perioadă foarte grea sub regimul lui Ceaușescu, mai ales în anii ‘80. Și deci punctul de pornire a României după ‘89 a fost foarte diferit de cel pe care l-au trăit cehii, sau ungurii sau alții. În primul rând, nu existau niște structuri în România care să corespundă cu cele din Ungaria sau Cehoslovacia, unde, în pofida faptului că erau state comuniste, totuși, în cadrul celorlalte partide din zonă, exista o anumită opoziție.

În România nu exista așa ceva. Și, deci, România a pornit, oarecum, cu tabula rasă în ‘90 și cei care au avut posibilitatea și capacitatea datorită poziției pe care au avut-o sub comunism au fost elitele, mai ales elitele din Securitatea românească, care au controlat o bună parte din economia românească. Ca să faci reformă în economie, trebuia să te lupți cu acești oameni care nu aveau o mentalitate de competitivitate, de concurență.
Ei voiau, vorbesc de fosta Securitate, să controleze schimbarea, dar în termenii lor. Și atunci Vestul în general, Occidentul și mai ales Statele Unite, au fost foarte atenți la contactele pe care le-au avut cu românii. De aceea, România a avut această piedică foarte mare – din cauza dorințelor, scopurilor, intereselor unui fragment din societatea românească care, încă astăzi, are o influență mare să controleze viitorul României, dar în termenii lor. Și nu vrea să riște posibilitatea de a face bani, de a controla investițiile. Și de aceea, după părerea mea, acești oameni trădează interesele României și trebuie combătuți – sigur, cu ajutorul Uniunii Europene, cu ajutorul Statelor Unite.
Ce aș spune tineretului este să aibă încredere în viitor și să știe că Occidentul înțelege ce se întâmplă în momentul de față în România. Și va fi, într-adevăr, vorba dumneavoastră, cred eu, o cotitură.”