Alex Drace-Francis, profesor asociat de istorie culturală a Universității din Amsterdam
Ne-am întâlnit cu Alex Drace-Francis la Librăria Humanitas Cișmigiu din București, cu ocazia lansării volumului „Un boem la București. Reportaje dintr-o lume în tranziție. Cu scrisori inedite de la Dora Stolz și surorile ei (1840-1845)”.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Lică Manolache, 11.06.2026, 17:24
Ne-am întâlnit cu Alex Drace-Francis la Librăria Humanitas Cișmigiu din București, cu ocazia lansării volumului „Un boem la București. Reportaje dintr-o lume în tranziție. Cu scrisori inedite de la Dora Stolz și surorile ei (1840-1845)”. Este, de fapt, o traducere în limba română și o adaptare a acestei cărți, semnate de invitatul nostru.
Alex Drace-Francis este profesor asociat de istorie culturală a Europei Moderne în cadrul Departamentului de Studii Europene al Universității din Amsterdam, specializat în istoria culturală și socială a României și Europei de Sud-Est în perioada modernă. Cum s-a născut interesul pentru România și spațiul românesc, dar și pentru această perioadă foarte tulbure?
„Mulțumesc! Eu am venit în România în 1990, eram student la Litere și mă angajasem într-un proiect umanitar, ca voluntar, în timpul vacanțelor de vară. Și așa, ca tânăr, m-am implicat un pic în societate, am văzut schimbările de atunci, am învățat românește și apoi am lucrat mai mult în acest domeniu, timp de vreo doi ani, în 1993-1994. În urma acestei experiențe, am devenit foarte curios despre societate. Mi-am dat seama, de fapt, că noi, care veneam cu ajutoare, nu înțelegeam societatea respectivă, care era foarte complicată.
Ca urmare, m-am înscris la masterat la Londra, apoi la doctorat, având pregătire în Litere și Istorie culturală, am ales o temă în acest domeniu, am scris despre cultură și societate în secolul XIX. Mi se părea interesantă problema schimbării sociale, văzută prin lentila schimbării culturale. Secolul XIX este o perioadă de schimbare de la cultura balcanică, otomană – așa-zisul jug turcesc, care a adus multe obiceiuri orientale aici- și o reorientare spre cultura europeană și modernă. Am scris despre asta, am scris o monografie, Geneza culturii române moderne.
Mai nou, l-am găsit pe acest om, domnul Bernhard Stolz, care este german, fost jurnalist și critic de arte și muzică la Praga, care a scris într-o revistă de limba germană acolo. El vine la București în 1842, intră în legătură cu lumea bună de aici, devine profesorul particular al lui C.A. Rosetti, cunoscutul pașoptist, cu care a colaborat la o traducere din limba engleză din poeziile semnate de Lord Byron. Era cunoscut numai ca nume, așa, dar nu se știa nimic despre el, și mai ales nu se știa că a și scris niște reportaje extrem de interesante, publicate la vremea respectivă într-o revistă pragheză, Ost und West, adică Orient și Occident și face un tablou al societății de atunci.
Este un moment interesant, înainte de Revoluția de la 1848 și Stolz are un simț al observației foarte bun, adică observă niște schimbări sociale, are și un pic simțul umorului, are un scris evocativ, știe să evoce atmosfera orașului, stilul de viață al oamenilor. Dar nu numai asta, evocă și posibilitățile pentru cei străini care se așază la București, era o mică emigrație germană aici, nu se știe foarte mult despre asta. Se zice că nemții locuiesc numai în Transilvania, dar a fost și o comunitate aici la București, în jurul Bisericii Luterane și au contribuit și ei la dezvoltarea culturii. Deci, nu numai că erau niște documente și reportaje inedite, dar cred că sunt utile pentru a face să înțelegem mai bine schimbările sociale de atunci.”
Și Alex Drace-Francis este un observator al societății românești din 1990 încoace. Ne împărtășește cum i se pare că au evoluat lucrurile aici din perspectiva de istoric și de literat
„Eu sunt istoric și doar așa ca observator al schimbărilor contemporane sunt amator, deși, de fapt, de aici a pornit interesul meu, pentru că am văzut că se schimbă societatea, este o transformare totală de regim după 1990. Eram curios cum se întâmplă lucrul ăsta, încotro merge România, încotro merge Europa, astea sunt probleme mari. Ce să zic? Din punct de vedere economic s-a schimbat total, adică îmi aduc aminte de sărăcia și chiar de disperarea care exista pentru mulți oameni în 1990. Și acum, fără îndoială, putem să zicem, în general, că este o societate mai prosperă.
Asta nu înseamnă că nu sunt probleme. Există dificultăți, probleme de bază, cum ar fi faptul că populația emigrează, sau sunt mari schimbări sociale în mediul rural, de exemplu, care se transformă dintr-o societate care era încă destul de agricolă acum 40 de ani, dar acum nu mai este agricultura tradițională. Ce se întâmplă cu satele, ce se întâmplă cu comunitățile care erau acolo, plus structurile sociale în jurul acestor comunități. Deci este o schimbare, în general, aș zice, spre bine, dar produce multe dizlocări și sunt multe probleme de înfruntat.”
