Fahed Hasoud, inginer civil de origine siriană

Fahed Hassoud este inginer civil româno-sirian. S-a născut în Siria, acolo a studiat informatică de afaceri la Wadi International University în Homs. Apoi a ajuns în România în 2012, unde s-a înscris la Universitatea Tehnică de Inginerie Civilă în București.

Hildegard Ignătescu, 26.03.2026, 15:15

Fahed Hassoud este inginer civil româno-sirian. S-a născut în Siria, acolo a studiat informatică de afaceri la Wadi International University în Homs. Apoi a ajuns în România în 2012, unde s-a înscris la Universitatea Tehnică de Inginerie Civilă în București. Tot aici a absolvit și un masterat în domeniu. Are și o experiență internațională de voluntariat în Vietnam și în Italia. Este pasionat de muzică și cântă într-o formație. Locuiește la București, deși nu a fost prima sa casă, așadar am ales să-l considerăm expat pe jumătate. Totuși, a ales România să îi devină casă și l-am rugat să ne spună povestea sa. L-am întrebat cum a ajuns în România, cel mai probabil din cauza faptului că în Siria a fost un război foarte sângeros multe vreme.

„A început și războiul în 2012 și a fost cumva motivul principal. Din cauza lui m-am mutat în București. Eu m-am născut în Siria, bunicii mei erau din București și mai veneam vara, o dată la trei ani, stăteam vara aici. Chiar țin minte că am făcut un an de grădiniță în București și clasa a doua în cadrul unei școli siriene. M-am întors în Siria și am stat până la 21 de ani.

Am făcut prima facultate în Siria. Voiam s-o și termin, dar a venit războiul în 2011. Nu mai era nicio speranță și era deja un pic periculos. Ai mei au zis că trebuie să ne mutăm. Fac parte din mine România și Siria, așa că ne-am mutat în România, în București, în zona Tei că era mai ușor. Era și aproape facultatea și am și reușit să intru. Am studiat patru ani, după aceea am făcut masteratul și am rămas aici. Aveam prieteni diverși și am încercat să mă integrez cât mai mult. Am ales să lucrez aici. Am mai avut niște ieșiri așa. M-am mutat în Vietnam vreo patru – cinci luni, m-am întors aici. Apoi m-am mutat în Constanța, am stat un an acolo, am lucrat în port. M-am reîntors din Constanța, am continuat să muncesc în construcții. Și apoi, în 2021, când a început pandemia, am ales să mă duc să fac voluntariat într-un sat în Nordul Italiei. Apoi m-am întors aici, în București, de atunci n-am mai plecat pentru o perioadă mai mare. Îmi place foarte mult Bucureștiul, oferă de toate, la nivel social, mai ales.”

Fahed Hassoud face parte dintr-o familie mixtă. Deși a locuit mare parte din viața lui în Siria, a ținut să rămână conectat cu partea sa românească. Mama sa e româncă și acasă, în Siria, vorbeau toți în română.

„Mi-am dat seama că, pe când locuiam în Siria, vorbeam acasă mai mult română, ca să nu uităm. Iar aici, mi-am dat seama că mai mult vorbim arabă în casă, tot așa, ca să nu ne îndepărtăm de jumătatea identității arabe siriene. Încercăm să le păstrăm pe amândouă, e foarte important.

Fiind din ambele culturi, nu sunt atât de închegat în niciuna dintre ele. Mi-am dat seama că pot să văd obiectiv ambele obiceiuri, valori, principii de bază, care nu sunt în totalitate închegate în mine.”

Ce lucruri a găsit în comun Fahed Hassoud și ce e diferit în cele două culturi?

„Ceea ce este comun este că ambele culturi sunt foarte primitoare, ca oameni.

Sunt foarte primitori românii, sunt foarte primitori și sirienii. Asta este cea mai evidentă caracteristică. Iar diferențe, poate religioase, aș zice, da, adică astea ar fi cele mai evidente. Și clima. Iar clima influențează comportamentul. Sunt un pic mai agitați, aș zice, oamenii din Siria și cred că din cauza climei.”

În general, românii îi par mai calmi lui Fahed Hassoud. În Siria e o viață diferită, poate mai dură, posibil, mai ales după război. Ce părere are Fahed?

„Nu neapărat, până în 2010 nu era viață dură, era destul de relaxat. Era foarte sigur, safe. Nu era o presiune foarte mare, din contră, oamenii erau liniștiți, dar comportamental erau un pic mai cu sânge fierbinte așa.”

Fahed Hassoud a văzut România și înainte de a intra în Uniunea Europeană și după. Unde ar vedea o schimbare în ce se întâmplă în România, dat fiind că au fost diverse etape de dezvoltare?

„Mi se pare că e o evoluție clară după ce am intrat în Uniunea Europeană și asta se vede sub formă de regenerare urbană. Adică, în București, clar se vede lucrul ăsta, de la reconsolidarea unor clădiri mai vechi, trotuarele sunt mai curate, nu sunt pavajele rupte în jumătate și există mai multe autobuze. Adică, din punct de vedere urban, e mai multă dezvoltare. Iar de o îmbunătățire e nevoie, clar, pe partea asta cu corupția. Ăsta e, în general, aspectul la care trebuie lucrat aici și doar prin educație, că altfel nu se poate.”

Lui Fahed îi place mult viața în București. L-am întrebat ce anume apreciază aici.

„E foarte accesibil. Sunt multe scene artistice, muzicale care sunt accesibile și chiar se întâmplă multe, multe lucruri în București. Oricând vreau să ies la o galerie, la un concert, sunt foarte multe mișcări artistice. Asta îmi place cel mai mult la București. Și vizual îmi place. Combinația asta între clădiri interbelice și cele comuniste. Îmi place cum se îmbină ambele lumi vizual.”

Din Siria îi e dor de ceva? Mai ajunge pe acolo?

„Când am plecat din Siria, i-am zis lui taică-miu că mă întorc în Siria doar dacă se oprește războiul și trec și 10 ani de atuncea. Și m-aș întoarce, dar se mai treacă un pic de vreme. Și acum, cu schimbarea sistemului de acolo, e un pic mai incert și am o mică frică. Deși ai mei au fost în Siria în fiecare an. Avem rude, provin într-un sat foarte mic din Siria, care a fost cât de cât sigur în timpul războiului. Și ai mei s-au dus în Siria, eu n-am fost, încă.”

Dar ce-i lipsește de acolo? Îi e dor de ceva?

„Nu neapărat. Mi-e dor de o Sirie pe care am lăsat-o atunci. Și acum, dacă mă întorc și e așa schimbată, parcă nu aș vrea să mi se schimbe imaginea. Adică prefer să am imaginea care mi-am creat-o până în 2010. Și asta nu mai există acolo. Dar Bucureștiul îmi oferă foarte multe.”

Se vede aici peste cinci-zece ani?

„Da, clar, clar. Eventual, într-o căsuță pe la pădure. Dar Bucureștiul îmi place mult și mă văd trăind aici toată viața. Și limba e foarte frumoasă și oamenii sunt primitori și am mulți prieteni aici.”

Ce apreciază cel mai mult la viața în România?

„Diversitatea socială și natura, că e diversă și natura. Asta îmi place. E accesibilă și foarte aproape.”