Relațiile NATO-Europa
Întâlnirea Statelor Unite ale Americii cu Uniunea Europeană nu a avut loc într-unul dintre cele trei state nord-americane, ci la Ankara, în Turcia.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 12.07.2026, 10:43
Întâlnirea Statelor Unite ale Americii cu Uniunea Europeană nu a avut loc într-unul dintre cele trei state nord-americane, ci la Ankara, în Turcia. Nu a fost vreo partidă de fotbal în cadrul campionatului lumii, ci chiar summitul NATO, alianța de securitate a celor mai puternice țări din lume. Este prima dată când prestigioasa reuniune se desfășoară la Ankara, dar pentru Turcia este o revenire, după întâlnirea de la Istanbul, din 2004.
Turcia a aderat la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în februarie 1952, în același timp cu Grecia. Intrarea celor două țări de la întâlnirea Europei cu Asia, țări cu o relație istorică dominată de războaie, a reprezentat un succes al propunerii NATO, edificată de la început, ca țările mari, de o partea și alta a nordului Oceanului Atlantic, să lucreze împreună pentru apărarea efectivă a teritoriului lor, a cetățenilor lor.
Istoria complicată a Războiului Rece consemnează că singurul loc în care NATO și URSS, cei doi actori ai echilibrului bipolar de după Al Doilea Război Mondial, aveau o frontieră comună era în Estul Turciei. După 1989, după căderea comunismului în Estul Europei și, apoi, destrămarea URSS, rolul NATO a primit și sarcini de menținere a păcii în zone de conflict sângeros.
În 2001, după atentatele din SUA, din 11 septembrie, SUA au invocat Articolul 5 din Tratatul de la Washington, fondator al NATO, și a fost lansată operațiune din Afganistan împotriva AL Qaida. A fost prima și singura dată când acest articol fundamental pentru filosofia NATO a fost invocat, și țările NATO au intervenit alături de SUA împotriva lui Bin Laden. Situația actuală internațională este grevată, în acest moment, de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, declanșat în 2022. Cei doi beligeranți nu sunt membri ai NATO dar această situație implică în mod esențial interesul și atenția NATO. Noua administrație de la Washington a venit, în 2025, și cu o altă poziție față de Ucraina, cea aflată într-un război teribil de mai bine de patru ani. Noile viziuni strategice ale Administrației Trump cer o restructurare semnificativă a funcționării NATO, în special în ceea ce privește Europa, și se presupunea că summitul din 2026, de la Ankara, avea să fie unul dur, cu momente neplăcute.
Aceste subiecte nu au fost evitate dar Declarația finală a șefilor de stat și de guvern participanți la această întâlnire aduce foarte multe lămuriri, marchează decizii importante și conturează o unitatea solidă în aplicarea principiilor NATO. Declarația începe cu reafirmarea Articolului 5 și pentru cine nu vrea să înțeleagă, scrie clar: un atac împotriva unuia dintre statele NATO, este un atac împotriva tuturor statelor NATO. Această solidaritate de acțiune vorbește de pace și prosperitate, de democrație și securitate. Subiectul european apare din primele rânduri. Canada și europenii au investit peste 139 de miliarde de dolari americani în industria de apărare și acest proces continuă tot mai clar.
Pentru aliați, viitorul înseamnă o Europă mai puternică într-o NATO mai puternică. Toate tehnologiile moderne se vor regăsi în atenția și în cheltuielile NATO. Și în privința Ucrainei lucrurile sunt clare. Aliații consideră că Ucraina contribuie la securitatea transatlantică iar NATO va susține în continuare Ucraina în apărarea libertății, suveranității și a integrității teritoriului său. Și se recunoaște că europenii și Canada susțin în cea mai mare parte ajutorul de apărare pentru Ucraina.
Aliații au în vedere provocările lumii moderne și reafirmă că Iranul nu trebuie să dețină arma nucleară și cheamă acest stat să respecte libera circulație în strâmtoarea Ormuz. Summitul NATO de la Ankara s-a desfășurat pe un fond extrem de complicat, cu două războaie care afectează radical situația internațional și securitatea țărilor NATO. Provocările din ultimul timp au fost lămurite și plasate în zone strategice esențiale, cu o Europă tot mai activă și implicată în decizia și acțiunea NATO.
