Matilde Risso din Italia
Matilde Risso este italiancă, vine din orașul Genova și este antrenoare la echipa de polo pe apă, echipa de fete la Clubul Rapid București.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Hildegard Ignătescu, 23.07.2026, 18:00
Matilde Risso este italiancă, vine din orașul Genova și este antrenoare la echipa de polo pe apă, echipa de fete la Clubul Rapid București. Face foarte multe alte lucruri, printre care și secretariat la Ambasada Italiei în România, are și un proiect- școala de antrenori personali și face și o facultate în paralel, este în anul doi la management sportiv la Universitatea Athenaeum din București.
De-a lungul timpului, a avut diverse activități, a fost antrenoare, salvamar, instructor de înot. Este sportivă, dar se ocupă și de tabere de copii, este antrenoare de înot la copii și predă limba italiană unor copii. A absolvit un liceu de psihopedagogie în Italia, ceea ce îi confirmă calitățile de pedagog. A lucrat la un moment dat și ca chelneriță.
Are cetățenie română și este naturalizată aici de șapte ani. Ne povestește cum a ajuns în România.
„Eu am ajuns în România pentru că sunt sportivă de performanță de aproape 23 de ani, polo înseamnă toată viața mea. Am plecat din Italia către România pentru a juca la Rapid ca portar. Am trimis câteva aplicații inclusiv la echipa Rapid și mi-a venit o ofertă și am ales să vin aici. Bineînțeles, nu am crezut niciodată că un an devin șapte, dar așa s-a întâmplat. Aveam 24 de ani și am împlinit 25, la o lună de când am venit aici. Acum, că fac 31 de ani anul ăsta, văd cum s-au schimbat lucrurile m-am schimbat și eu. Nu vreau să zic că am îmbătrănit, că nu e așa. Să zicem că m-am îmbunătățit sau m-am schimbat și eu. Bineînțeles că sper să devin din ce în ce mai bună.”
Matilda Risso mărturisește chiar în CV că viața i s-a schimbat și că s-a dezvoltat foarte mult în România. Amintim câteva dintre performanțele pe care le-a obținut la Clubul Rapid București- este campioană națională și a luat locul 2 la Cupa României în 2020-2021, a obținut mai multe trofee de locul 2 la campionat și la Cupa României, cu Naționala Italiei are o medalie de argint la europene în 2014 și o participare la mondiale în 2015 în Grecia. Orașul din care provine este orașul polo-ului. Acolo a jucat alături de echipa Rapallo, cu care a devenit campioană națională în multiple rânduri – 2012, 2013, 2014, iar în 2016 cu o altă echipă italiană. Așadar, este multiplă campioană.
„Au fost niște ani de aur de care chiar îmi amintesc cu mare placere. Chiar și cu colegele mele, când vorbim, ne vine să plângem, pentru că au fost niște ani superbi. Acolo, la Rapallo, am câștigat mai multe turnee de junioare, care în Italia sunt destul de puternice. Eu am jucat cu niște fete care au participat la ultima olimpiadă de la Paris. Erau jucătoare de prim rang și am avut noroc că conducerea s-a simțit bine cu noi și ne-a trecut și la senioare și am jucat alături de fetele care au câștigat medalia de argint la Rio. Pentru mine a fost ceva senzațional.”
Matilda Risso ne spune mai multe și despre partea românească din viața ei și explică de ce crede că a avut o dezvoltare importantă pe plan personal și profesional de când s-a mutat aici.
„Asta pentru mine este încă o surpriză. Nu știu dacă se întâmpla la fel dacă rămâneam în Italia. Cred că faptul că m-am mutat și am început un drum într-un țară străină cumva m-a ajutat să văd dificultățile într-un alt fel, pentru că oricum eram singură. Eu aici am avut mereu lumea care m-a ajutat, în jurul meu am prieteni, prietene, persoane care mereu m-au ajutat. Dar totuși nu ești acasă. Eu acum mă simt aici acasă și mi-e ciudat să mă duc în Italia pentru că stau aici tot timpul. Totuși, cel puțin la început, nu ești acasă. A trebuit să mă ridic eu singură în anumite situații. Dar am crescut și m-am și descoperit.
Eu tot timpul am fost o persoană foarte energică, tot timpul trebuie să fac diverse lucruri. Așa sunt și părinții mei. Dar chiar aici, cumva, cred că m-am găsit calea.
Mă simt foarte bine. La început am fost un pic speriată de București, pentru că eu vin dintr-un oraș pe care într-o oră l-ai văzut pe tot, fiindcă este foarte mic. București este o capitală. Acolo nu e plictisitor, dar, fiind un oraș de mare, vara ai foarte multe de făcut, iarna mai puține. Venind dintr-un oraș așa de mic, am simțit un pic diferența asta.”
Cum i se pare Bucureștiul?
„Mie îmi place foarte mult. Mă simt foarte bine, îmi place că pot să mă duc peste tot, am foarte multe chestii de făcut. Îmi plac parcurile. Acum știu destul de bine zonele, mai ales zonele de lângă mine le cunosc mai bine. Îmi place că, dacă vrei să faci o activitate, aici găsești cursuri. Dacă vreau să fac într-o zi un curs de pictură, îl găsesc.
Îmi place și centrul. M-a pasionat dintotdeauna arta, arhitectura, așa că îmi place să mă plimb. Și mie mi se pare liniștit, cel puțin în anumite momente, chiar dacă locuiesc pe un bulevard, m-am obișnuit și cu traficul, cu lumea care claxoneză. Mie chiar îmi place Bucureștiul în general.”
E ceva pe care ar vrea să-l vadă schimbat?
„Nu. Sincer, facem glume despre apa caldă. Glumeam cu fetele, că avem un grup și scriem- eu nu mi-am făcut duș, că n-am apă caldă. Eu mă duc la bazin, eu mă duc la sală…. Dar știu că sunt lucrări să se îmbunătățească situația asta, iar acum se lucrează și la metrou. Așa că nu, nu mă deranjează nimic. Chiar îmi plac foarte mult mijloacele de transpor,t pentru că mi se pare că merg foarte bine. Știu că lumea de obicei se plânge de asta, dar n-ați văzut cum e în Italia, la noi e mult mai greu cu transportul. Așa că asta chiar pentru mine e un punct în plus.”
Îi este dor de ceva din Italia?
„Mi-e dor de părinții mei, avem o relație foarte bună. Cumva, cred că s-a și îmbunătățit relația, cel puțin cu tata, care știu că e foarte mândru de mine și asta pentru mine este o bucurie. În afară de ai mei și de prietenele mele, care oricum sunt peste tot, singura chestie de care chiar îmi e dor, e marea. Eu când aveam o problemă, mergeam într-un loc, pe o bancă acolo pe malul mării, stăteam acolo, plângeam, vorbeam, ascultam muzică și mă linișteam.
Oricum, tot timpul când mă duc, mă duc la locul meu, stau acolo și cumva simt că totul se liniștește și atunci, acolo e momentul meu, indiferent când, cumva se aliniază tot. ”
Când pleacă în Italia, se gândește la București sau la România cu dor, îi lipsește ceva de aici?
„Eu mă consider foarte norocoasă, pentru că am două locuri pe care pot să le numesc acasă. În Italia este casa mea unde am crescut, unde sunt ai mei, sunt rădăcinile acolo, dar aici este viața mea în prezent, aici m-am descoperit eu și nu aș schimba ce am aici pentru ce am acolo sau invers.
Eu când sunt acolo, stau bine acolo, mi-ar plăcea să stau poate 15 zile, sau o lună. Dar nu cred că aș putea să stau mai mult pentru că acum eu am totul aici. Într-un fel, la un moment dat, știu că trebuie să mă întorc.”