Juan-Carlos Negretti, muzician din Venezuela stabilit în România
Juan-Carlos Negretti Briceño s-a născut în orașul Merida din Venezuela. A absolvit Facultatea de Arhitectură Ion Mincu la București și împreună cu arhitecta Rovana Moga a câștigat premiul la Anuala de Arhitectură București pentru anul 2011 la categoria locuințe.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Hildegard Ignătescu, 27.08.2026, 18:00
Juan-Carlos Negretti Briceño s-a născut în orașul Merida din Venezuela. A absolvit Facultatea de Arhitectură Ion Mincu la București și împreună cu arhitecta Rovana Moga a câștigat premiul la Anuala de Arhitectură București pentru anul 2011 la categoria locuințe. Acum este muzician percuționist profesionist și face parte din mai multe proiecte muzicale. Ne povestește în ce context a ajuns la București.
“Bună ziua, bine v-am găsit. Eu am ajuns în București ca bursier al statului român. O prietenă de familie a tatălui meu lucra la un birou care nu mai există în momentul de față, care era atașat unui minister. Era un birou de cooperare internațională și acolo ajungeau burse pe care le ofereau diverse țări. Existau și două burse pentru România. Una a luat-o o fată și mai rămânea încă una. Aceasta prietenă de familie a spus că deocamdată nu era nimeni interesat și a întrebat dacă este cineva interesat de această bursă. Atunci tatăl meu a zis că îl poate propune pe fiul lui și așa am aplicat un CV, care ulterior a fost supus unei evaluări din partea statului român. Era în 1994, iar cu aceasta bursă puteam să aleg eu orice facultate voiam. Eu știam foarte bine că voiam arhitectură. Bucureștiul în 1994 era un oraș foarte diferit de cum este acum. Eu am venit în timpul iernii și probabil și impresiile mele au fost legate și de cum arată un oraș atunci când e iarnă, când nu mai e vegetație. Eu veneam din exuberanța din Venezuela și am ajuns în decembrie, orașul părea ușor trist, fiind și 31 decembrie normal că străzile erau goale. Și atunci a fost un șoc foarte mare să văd orașul în felul asta, dar de atunci s-a schimbat foarte mult Bucureștiul.”
Juan Negretti a descoperit curând o altă latură a orașului și își amintește cu plăcere cum a fost începutul, cum a fost primit și cum s-a integrat în noua țară, care avea să-i devină casă.
„Îmi amintesc că, în primele zile când au început studenții să se întoarcă, eu eram la Agronomie, acolo exista ceea ce se numea un cămin de tranzit pentru studenții care veneau din afară. Am cunoscut niște mexicani care erau în călătorie în România și reușiseră să obțină cazare în acest cămin, dar erau turiști. Aveau un ghid, un român care știa spaniolă și care îi ajuta în diverse chestii. Și imediat m-am alăturat grupului și am început să cunosc foarte multă lume, să mergem să ieșim și eram fascinat. La un moment dat a venit un reprezentant al ministerului și mi-a zis că trebuie să mă prezint totuși, pentru că am venit pentru bursă, nu ca să petrec. Am cunoscut ulterior un tip din Ecuador care era la facultate în Galați și care avea prieteni aici. Prin intermediul acestui băiat din Ecuador i-am cunoscut pe prietenii lui români și m-am integrat grupului, deși eu nu știam deloc română. Ne înțelegeam cum puteam și, culmea, cu o parte dintre ei încă păstrez legătura după atâția ani.”
Juan Negretti este muzician profesionist. A renunțat la arhitectură în urmă cu șapte ani pentru a se dedica muzicii în exclusivitate. Face parte din mai multe proiecte muzicale, a cântat cu trupa Abis, cu trupa Einuiea și acum face parte dintr-un nou proiect, trio Torsan Juan Bălan. L-am întrebat cum este viața de muzician în România și dacă a călătorit în România.
„Viața de muzician în România e foarte grea, dar mă simt foarte bine în postura asta de muzician. Am prieteni foarte buni, am avut ocazia să cânt cu foarte multă lume, foarte multe genuri, de la pop, la lăutari, rock, experimental, muzică de film. Adică nu, nu pot să mă plâng. Mă rog, hai să spunem așa pretențios – o carieră muzicală interesantă. Tocmai faptul că m-am dedicat muzicii mi-a permis să călătoresc foarte mult și în condiții de obicei foarte bune. Chiar am reușit să cunosc România și am fost și-n Bucovina, și în Maramureș, și în Calafat, și în Sulina, și în Timișoara și în Transilvania toată. Am fost peste tot și mi-a plăcut foarte mult. Dacă am un loc preferat în România? Da, Delta, categoric.”
Ca arhitect, Juan Negretti a cunoscut capitala altfel, ca un profesionist. Îi plac locurile neconvenționale, însă ar face câteva schimbări. L-am întrebat ce ar corecta la orașul București dacă ar fi primar.
„Aș face locuințe sociale în primul rând și aș face tot posibilul pentru a descuraja folosirea mașinii în oraș, prin îmbunătățirea transportului în comun la suprafață, a metroului și cu piste de biciclete. Bucureștiul pare o parcare imensă, sunt mult prea multe mașini care poluează, fac zgomot și dezumanizează orașul.”
Invitatul nostru a călătorit mult în România și apreciază foarte mult natura. Ne-a spus cum ar face reclamă țării noastre și Bucureștiului.
„Mi-am dat seama de-a lungul timpului că oamenii au interese diferite și ar trebui să fie cineva care să vrea, într-adevăr, să călătorească și să cunoască o țară, nu să se ducă la Castelul Bran, cum fac toți străinii care vin aici și vor să vadă Casa Poporului și gata. România e mult mai mult decât aceste două locuri pe care, de fapt, nu le-aș recomanda deloc. Și eu când am plimbat oameni prin București, nu i-am dus să se uite la Casa Poporului decât pe dinafară, dar în rest îi duc în alte părți: într-un bar în care merg eu, într-un restaurant mai de cartier, ceva mai autentic. Pot să se ducă în Sighișoara, Brașov, Sulina, de exemplu, nu știu, depinde de ce vrea să vadă fiecare. Nu aș zice că am un loc preferat…. ba da! Știți ce loc îmi place foarte mult? Îmi place foarte mult Lacul Morii, să mă uit la apusul de soare acolo. Asta e și pentru că am o relație sentimentală cu locul acela, în care mergeam cu cineva. Ne cumpăram o bere de la supermarket, ne așezam pe o bancă, stăteam de vorbă în timp ce apunea soarele. E un loc foarte frumos.”
