Peştera Coliboaia, pe drumul recunoaşterii UNESCO
Peştera Coliboaia din Munţii Bihorului, cunoscută pentru desenele rupestre vechi de peste 30.000 de ani, între primele cinci peşteri ca vechime din lume, a fost inclusă recent pe lista indicativă a României pentru UNESCO.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 22.09.2026, 18:00
Se lucrează la demersurile de pregătire a dosarului UNESCO pentru Peştera Coliboaia, din judeţul Bihor, încă din 2017. Ulterior, documentaţia a fost completată şi revizuită în repetate rânduri, pentru ca, în urmă cu trei ani, să revină în atenţia Institutului Naţional al Patrimoniului. Instituţia a înaintat dosarul către UNESCO, care l-a acceptat la data de 15 aprilie anul curent şi l-a publicat pe site-ul oficial. Astfel, pentru Peştera Coliboaia din Munţii Bihorului, cunoscută pentru desenele rupestre vechi de peste 30.000 de ani şi fiind între primele cinci peşteri ca vechime din lume, este primul pas spre recunoaşterea oficială ca sit al patrimoniului mondial. Specialiştii consideră descoperirea una dintre cele mai importante din Europa în domeniul artei paleolitice.
Situată în comuna Câmpani, pe cursul superior al Văii Sighiştelului, la o altitudine de 550 de metri, peştera are peste 1.066 de metri de galerii cartate şi o denivelare de 15 metri. Deşi cunoscută în literatura speologică încă dinainte de 1900, peştera Coliboaia a fost abordată din punct de vedere explorativ abia în 1981.
Dr. Călin Ghemiş, arheolog în cadrul Muzeului Ţării Crişurilor, direct implicat în explorări, studii şi documentarea sitului preistoric, a povestit pentru Radio România Internaţional: “Peştera Coliboaia a fost descoperită în septembrie 2009. Ea conţine nouă desene. Practic, din punctul de vedere al istoriei artei, şapte dintre ele sunt crochiuri, nişte redări mai schematizate, ale unor prodrome, iar două dintre ele intră în categoria desenului propriu-zis, este vorba despre un cal şi un bizon. Dintr-o perspectivă arheologică, sunt extrem de importante pentru preistoria Transilvaniei şi implicit a României. Sunt importante în primul rând datorită vechimii lor. Cea mai veche dată se situează undeva pe la 36 de mii de ani în urmă. Sunt, dintr-o altă perspectivă, aceea a istoriei artei, unele dintre cele mai vechi reprezentări din lume. Se situează între primele cinci descoperiri de acest fel. Ne spun foarte multe despre nişte comunităţi ale căror principal mijloc de subzistenţă era vânătoarea. Ne spun despre animalele pe care aceste comunităţi le urmăreau, pentru că avem cai, avem bizoni, avem urşi de peşteră, avem, foarte probabil, un mamut lânos. Avem o felină, sau un cal, care e în galop, o imagine foarte sugestivă. Ne spun multe despre credinţele acestor comunităţi de vânători şi despre faptul că această zonă a peşterii a fost destinată unor practici magico-religioase, sau o astfel de tentă.”
Deşi includerea pe lista UNESCO ar putea aduce notorietate şi oportunităţi de finanţare pentru zonă, specialiştii exclud posibilitatea deschiderii peşterii pentru publicul larg. Monitorizările microclimatului au arătat că simpla prezenţă a câtorva persoane modifică temperatura din galerie şi poate afecta picturile.
Dr. Călin Ghemiş: “Din punct de vedere turistic, depinde de administraţiile publice locale, de Consiliul judeţean Bihor, respectiv Consiliul local al comunei Câmpani. Aşa cum am văzut şi în alte cazuri din Europa, multe dintre peşterile de acest tip nu sunt vizitabile ele în sine. Există un caz extraordinar, cel al peşterii Chauvet, din Franţa. Peştera a fost descoperită în 1994 şi timp de aproape 20 de ani, s-a lucrat la reconstituirea la scară 1:1 a peşterii. Un caz excepţional! Dar există şi cazuri unde în proximitatea peşterii, au fost amenajate mici şi elegante muzee. Ar fi o idee de plecare. Pe de altă parte, ea nu va fi vizitabilă şi din punct de vedere al microclimatului din peşteră, pentru că dvs şi ascultătorii dvs ar trebui să ştiţi că fiecare peşteră, fie ea mai mare, sau mai mică are un microclimat propriu şi fiecare modificare, de exemplu, de temperatură, crează nişte reacţii în lanţ, care pot să afecteze negativ desenele.”
Galeria desenelor, considerată cea mai valoroasă zonă a peşterii, are aproximativ 50 de metri lungime şi se află la circa 770 de metri de intrare. Cercetătorii cred că, în trecut, o mare parte a peşterii era decorată, însă viiturile şi modificările geologice au şters numeroase reprezentări. În plus, penru că au fost sigilate timp de zeci de mii de an, orice schimbare riscă deteriorarea desenelor. Experienţele negative din peşterile Lascaux şi Altamira, din Franţa, respectiv Spania, unde turismul necontrolat a afectat picturile rupestre, reprezintă un avertisment clar pentru specialiştii români.
Dr. Călin Ghemiş, arheolog în cadrul Muzeului Ţării Crişurilor, a adăugat: “De preferat ar fi organizarea unui astfel de muzeu care ar însemna mult pentru comunitatea locală. O parte dintre aceste desene pot fi văzute în expoziţia noastră de bază, în Expoziţia Muzeului Ţării Crişurilor dn Oradea, tocmai pentru a nu impacta negativ aceste mici dar spectaculoase opere de artă.”
Ca şi alte peşteri de acest tip. Peştera Coliboaia rămâne închisă publicului pentru protejarea patrimoniului. În schimb, cercetătorii propun realizarea unui centru de vizitare sau a unui muzeu în apropierea Văii Sighiştelului, unde să fie recreate desenele şi atmosfera din interiorul peşterii. Un astfel de proiect ar putea transforma zona într-un important punct cultural şi turistic, după modelul unor comunităţi din Franţa care s-au dezvoltat în jurul siturilor paleolitice.
