Cine mai conduce lumea?
Este o criză de management, spun sociologii, este o criză de leadership, spun politologii. Astfel, problemele semnalate în spațiul antreprenorial se extind la nivel mondial, acolo unde totul este transparent și de maxim efect.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 01.11.2026, 18:04
Este o criză de management, spun sociologii, este o criză de leadership, spun politologii. Astfel, problemele semnalate în spațiul antreprenorial se extinde la nivel mondial, acolo unde totul este transparent și de maxim efect. La ambele niveluri există multă teorie și literatură, se scriu cărți și se fac cursuri, și, mai ales, se dau legi sau doar sunt formulate pentru acceptarea generală. Dar toate acestea s-au clădit în timp, pornind de la baze solide, acceptate și respectate.
În secole, s-a evoluat de la relațiile de putere și supunere, atât în societate, cât și între state, la legi morale, din ce în ce mai democratice și mai juste. O constatare minimală ne spune că imperiile eterne au dispărut de mult iar tiranii nemuritori, cel mai adesea, nu-și încheie viața în pace și serenitate. Legile moderne ale managementului declară faptul că, nici în familie, nici la locul de muncă și nici în viața țărilor și a continentelor, comportamentul tiranic, abuziv, nu își are locul, distruge performanța și viața, este nedemocratic și ilegal, împotriva oricărei legi.
De aproape două secole omenirea lucrează la scoaterea războiului în afara legii și a practicii. În tot acest timp, războiul a devenit mondial și nu există un an în care să nu fi avut conflicte armate. Această evoluție este provocată și de globalizare tot mai accentuată a societății omenești, ajunsă la o formulă maximă în ultimul timp, datorită IT-ului și a performanțelor tehnologice, adevărate idei științifico-fantastice transpuse în realitate. Limitele vin din caracteristicile ființei umane și, inevitabil, ele se regăsesc în societate, de la familie și grupurile profesionale, la state, organizații internaționale și grupări de state.
Criza COVID, lansată în ultima zi a anului 2019, a adus pe scena internațională o situație complexă care nu era nici economică, nici socială, nici militară și nici de vreo lege sau reglementare juridică nu depindea. Măsurile au fost din zona clasică iar efectele profunde au zdruncinat semnificativ aceste baze. Este momentul în care transparența democratică este luată în derâdere și înlocuită cu teorii ale conspirației, când planurile și programele stabilite cu greu sunt aruncate pentru că nu au prevăzut și metacriză COVID, când leadershipul politic democratic este pus la îndoială și chiar la colț.
Până la urmă, pandemia a trecut, dar faptul că a durat atâta timp a legat oamenii de ecrane și monitoare, acolo de unde a venit viața și salvarea, după 1 ianuarie 2020, dar și-a făcut loc și manipularea. Este momentul când informația nu mai respectă regulile jurnalismului și devine un imens și total semn de întrebare. Liderii informali i-au depășit pe cei aleși și, ca la apocalipse, au apărut inclusiv cei cu pretenții mesianice.
În februarie 2022, pandemia nu se încheiase dar consumase doi ani, ciudați și complicați, din istoria omenirii. Atunci a avut loc catastrofa transmisă în direct a atacului Rusiei împotriva Ucrainei. Eșecul total al negocierilor politico-diplomatice, impermeabilitatea unui lider format în atmosfera celei mai vechi dictaturi comuniste, inevitabilitatea războiului pe care omenirea îl evitase de vreo șapte decenii, faptul că această catastrofă politică și umanitară se petrecea în Europa, toate acestea au avut un efect depresiv asupra întregii societăți umane.
Leadershipul democrației pașnice, care promite dezvoltare și umanism, a fost înlocuit cu personaje mult mai simple, care se manifestă fără menajamente și nici numărul victimelor nu îi impresionează. Ideile care îi mână în luptă sunt greșite, false sau au fost confirmate de istorie că sunt criminale. Și, totuși, nu sunt noi, mai mult, istoria a dovedit deja cât sunt de periculoase, de greșite și de imorale. Știm de mult timp că războiul nu este o soluție, mai ales într-o societate globală precum cea de astăzi, și, în zilele noastre, aceste tendințe trebuie afirmate răspicat, expuse și excluse.
Europa, continentul unde s-au născut democrația și drepturile omului, a rămas să spună lucrurilor pe nume, să îi numească pe agresori pe numele lor și să își declare opoziția față de război și crimă. Liderii europeni nu se alătură în fotografii de complezență cu personaje toxice aduse pe ușa din spate în preajma lor. Europa respectă legile internaționale și drepturile oamenilor și ale statelor. Este esența unui leadership implicit, care aduce pace și dezvoltare, dreptate și perspectivă, un leadership în care nu personajele profetice contează, ci principiile pe care cei care conduc lumea le apără și promovează.
