Nine Eleven

Toți cei care au prins ziua de 11 septembrie a anului 2001 au amintiri, în special despre cum au aflat. Am fost unde pe glob și am aflat din presă, mai ales

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 13.09.2026, 09:11

Toți cei care au prins ziua de 11 septembrie a anului 2001 au amintiri, în special despre cum au aflat. Am fost unde pe glob și am aflat din presă, mai ales. Liderii cu putere au aflat și au reacționat cât mai repede și cât mai potrivit. Pe măsură ce ne apropiem de epicentrul tragediei, amintirile devin tot mai dureroase. Mulți au mesaje de adio trimise de cei dragi care urmau să-și piardă viața în acele evenimente. Aici este drama societății omenești aflate la începutul unui nou mileniu, că oamenii au comunicat dar nu au putut să-și salveze semenii. Mai mult, a fost un masacru organizat, îngrozitor de eficient, și nu a avut implicare militară.

Când ne-am mai revenit am delimitat cele întâmplate și le-am dat nume, științifice. De fapt, a fost o acțiune de nebunie criminală, dintre cele care nu mai țin minte de nimic din ceea ce definește omul, ca ființă rațională și socială. Omul nu are limite în progres dar nici în autodistrugere. Deși de milenii oamenii încearcă să fie în siguranță, slăbiciunea vine din credința că nimeni nu poate măcar gândi așa ceva. S-au întâmplat multe evenimente în acest prim sfert de secol, a 40 parte a mileniului, dar omenirea și-a revenit, chiar dacă eram siguri că nu va mai fi ca înainte.

Președintele țării lovite atunci, George W. Bush, a urcat pe uriașul mormânt colectiv format de resturile Turnurilor Gemene și a vorbit salvatorilor la megafon. A promis că autorii incredibilei crime vor auzi vocea Americii, dar gestul simplu al victoriei a fost atunci când a ținut să dea lovitura de început a unui meci de baseball. Acela a fost semnul că civilizația va învinge, că ne vom întoarce la firescul unei vieți frumoase, în pace. Economia nu s-a prăbușit, soldații au plecat la război, în Afganistan, oamenii au plâns și au transformat durerea în amintiri luminoase.

Au trecut nu mai puțin de fix 25 de ani de la ceea ce numim generic Nine Eleven, spunând astfel totul despre cele întâmplate atunci și mai târziu. Era o zi de marți, pe la mijlocul lui septembrie, nimic nu anunța ceva special pentru această încă o zi obișnuită. Și era dimineață, când oamenii mergeau la locurile lor de muncă, țintele fiind locurile lor de muncă, de activitate. Patru avioane mari, pline de călători fuseseră deturnate de teroriștii.

După o perioadă de deturnări spectaculoase de avioane, cu luări de ostateci cu cereri mai mult sau mai puțin uimitoare dar neapărat revoluționare, acest tip de acțiune teroristă aproape dispăruse, lăsând locul, mai degrabă, acțiunilor sinucigașe. Nici acum teroriștii nu deturnaseră avioanele pentru a lua ostateci ci pentru acțiuni sinucigașe. Într-unul dintre cele patru avioane deturnate, călătorii au aflat ce se întâmplase cu celelalte trei, care loviseră cele două turnuri ale World Trade Center, în New York, și altul chiar clădirea Pentagonului. Se crede că al patrulea avion viza chiar Casa Albă, dar călătorii au decis să acționeze, fie pentru a prelua controlul asupra avionului deturnat fie, mai degrabă, pentru a se sacrifica prăbușindu-l în câmp și nu în vreo clădiri cu mulți oameni. Este uimitor câtă determinare și spirit de sacrificiu au avut eroii din zborul 93 al United Airlines, prăbușit   Pennsylvania. Ei sunt primii care au înțeles și au acționat.

Uimirea, surpriza și șocul evenimentelor au fost profunde și durează până astăzi, în mintea și sentimentele noastre. Nu a fost, însă, nicio paralizie, canadienii au deschis imediat piste de aterizare pentru avioanele rămase în aer în spațiul nesigur al SUA. Aliații din NATO au apelat pentru prima și singura dată la Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic și au declanșat două operațiuni de protecție a teritoriului SUA din aer și de pe apă. Ulterior, militarii NATO au plecat în Afganistan după teroriști.

Deși nu era, încă, membră a NATO, România a participat la această acțiune, ca membră a ”Parteneriatului pentru pace” pe care îl semnase prima. Statistica vorbește, sec, de aproape trei mii de morți, de peste șase mii de răniți, din peste 90 de țări, aproape întreg globul. Efectele asupra oamenilor și a mersului societății lor sunt incomensurabile, infinite, greu de calculat dar care se simt profund, pentru că au schimbat lumea.