Libertatea din şcoli şi şcoala din stradă
Revolta europeană din această toamnă este cunoscută, deja, pe nedrept, drept revolta elevilor care vor mai mulți profesori.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 25.10.2026, 09:05
Revolta europeană din această toamnă este cunoscută, deja, pe nedrept, drept revolta elevilor care vor mai mulți profesori. Au fost astfel de revendicări, elevii au semnalat subfinanțarea și aparența de abandonare a învățământului din Hexagon. A început, apoi, să iasă fum, din tomberoane și alte materiale folosite pentru a incendia intrarea sau altă parte a unor școli. Au apărut și fețele acoperite, hainele negre, drapelele altor state și entități, teribilisme, incapacitatea de a formula revendicări clare și punctuale, mesajele anarhiste, greu de înțeles de către cei care le rostesc. Fumul și demonstrațiile s-au îndepărtat ușor de poarta școlilor și au ajuns, destul de repede, pe străzile comerciale, cu magazine și restaurante, tocmai bune de jefuit.
Nu este o noutate în procedură, indignarea din 1992 provocată de eliberarea polițiștilor care l-au bătut cu sălbăticie pe Rodney King a aruncat în aer Los Angeles-ul, răvășit de incendii, jaful masiv al magazinelor, cam cum am văzut acum la Paris, dar și moartea a peste 50 de oameni.
Nu mai este o noutate, nici chiar în Franța, că există categorii sociale care evită școala de la vârste mici și care profită de conflictul dintre forțele de ordine și demonstrațiile cu revendicări programatice pentru a pătrunde cu violență în magazine și a le jefui de marfa etalată și a distruge încă și mai mult.
Londra știe că de 1 Mai magazinele sale celebre trebuie blindate, pentru că unii profită de ziua proletarilor pentru a jefui aceste temple ale capitalismului, magazinele de succes. Pe lângă plăcerea nedisimulată a distrugerii, atacatorii pleacă încărcați de marfă luată la întâmplare.
În Franța, piața paralelă și neagră a vânzării produselor furate a înflorit imediat. Iar repetarea acestor jafuri revendică dreptul de a participa din nou sau și a altora la însușirea de bunuri prin violență și jaf. Distrugerea afectează și oamenii simpli care trăiau din micul negoț călcat în picioare de semenii lor, dar și mari simboluri ale societății, clădirile oficiale mai ales, cele neputincioase în fața acestor porniri.
Incendiul care a distrus Primăria din Limoges a fost privit cu siderare de întreg mapamondul dar nimeni nu poate spune că acest act de barbarie ajută cu ceva la satisfacerea unor revendicări actuale și acute. Exportată peste hotare, mai ales în țările latine ale Europei, metoda se rupe total de punctul legitim de pornire. Nimic din distrugerile din Milano nu vor ajuta școala franceză și nici nu vor reduce prețul la benzină.
Analiștii determină mai multe elemente specifice ale acestui moment european de revoltă. Se constată revitalizarea unei capacități de revoltă a stângii radicale, anarhiste. De asemenea, mulți dintre participanți sunt imigranți sau provin din astfel de familii. Este o puternică opoziție din partea acestor tineri față de țara în care trăiesc, sunt subliniate mai multe nerealizări ce sunt trecute exclusiv în seama guvernelor. Extinderea cu viteză de internet a acestor revolte extrem de violente aduce în atenție propaganda online folosite de mai multe țări ne-europene, sau parțial ne-europene, menită să afecteze Uniunea Europeană.
În acest context, nu trebuie trecute în aceeași categorie cu acțiunile de tip Paris 2026 și protestele din Albania sau Serbia. Nu numai că acestea nu au nicio legătură cu lipsa profesorilor în liceele din Franța, dar au determinări clare, în societăți care au fost zeci de ani sub traumatizanta dictatură comunistă anti-capitalistă. Tinerii albanezi și sârbi protestează din cauza unor situații sistemice a politicii din țara lor, departe de a beneficia de condițiile unei societăți cu o democrație tradițională și o economie înfloritoare chiar și când economia nu mai merge așa de bine.
