De capul nostru – Vocile absenței
Cum arată adolescența atunci când părinții sunt departe, plecați la muncă în străinătate? Cum se construiesc relațiile, încrederea și sentimentul de apartenență atunci când adulții care ar trebui să fie aproape lipsesc tocmai în anii în care ai cea mai mare nevoie de ei? Sunt câteva dintre întrebările de la care pornește lungmetrajul „De capul nostru”, regizat de Tudor Cristian Jurgiu, selectat și premiat la Festivalul de Film de la Berlin.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 14.11.2026, 12:08
Cum arată adolescența atunci când părinții sunt departe, plecați la muncă în străinătate? Cum se construiesc relațiile, încrederea și sentimentul de apartenență atunci când adulții care ar trebui să fie aproape lipsesc tocmai în anii în care ai cea mai mare nevoie de ei? Sunt câteva dintre întrebările de la care pornește lungmetrajul „De capul nostru”, regizat de Tudor Cristian Jurgiu, selectat și premiat la Festivalul de Film de la Berlin.
Filmul urmărește un grup de adolescenți dintr-un oraș mic din România, copii ai căror părinți lucrează în străinătate. În lipsa sprijinului familial, tinerii încearcă să-și găsească propriul loc în lume și își construiesc, unii alături de ceilalți, o familie alternativă. Dincolo de vizibilitatea internațională, „De capul nostru” vorbește despre o realitate socială care afectează numeroase familii din România. Aproximativ 150 de mii de copii au părinți plecați la muncă în străinătate. Dar filmul nu își propune să transforme această experiență într-o ilustrare simplă a unei probleme sociale. Pentru a construi povestea, Tudor Cristian Jurgiu și co-scenarista Anca Buja au discutat atât cu tineri care trăiesc această experiență, cât și cu părinții lor.
Tudor Cristian Jurgiu: „A contat mult cercetarea, în sensul în care am înțeles ceva mai mult despre cum se simt acești copii, prin ce au trecut, cum înțeleg ei relațiile cu părinții. Dar am vorbit și cu părinți. Și cred că ce m-a făcut să mă apuc de scris a fost faptul că o parte dintre copiii și adolescenții cu care am vorbit au recunoscut că ne spun niște lucruri pe care ar fi vrut să le spună părinților, dar nu au reușit. De aceea cred că ficțiunea, spre deosebire de documentar, îți oferă cumva posibilitatea asta de compensare: un personaj poate spune niște lucruri în locul tău și cred că asta poate ajuta ca un fel de terapie, de eliberare. Am auzit multe povești, dar evident că a trebuit să facem o selecție, ar fi fost imposibil să acoperim toată gama de nuanțe și situații. Și am ales să ne concentrăm pe o poveste care are un grad mai mare de universalitate. “
Pentru Denisa Vraja, Flavia nu a fost doar primul rol principal într-un lungmetraj, ci și o întâlnire cu un personaj greu de încadrat într-o singură tipologie. Flavia este un personaj contradictoriu. Își dorește apropierea mamei, dar o respinge; are nevoie de afecțiune, însă nu știe întotdeauna cum să o ceară. Poate fi sarcastică și vulnerabilă, seducătoare și copilăroasă, uneori chiar protectoare cu cei din jur. Pentru regizor, provocarea a fost să găsească o actriță capabilă să redea toate aceste nuanțe, fără să reducă personajul la o singură explicație. Pentru Denisa Vraja, întâlnirea cu Flavia a însemnat și o primă experiență importantă de lucru, și o serie de relații care au rămas cu ea dincolo de film.
„Am intuiția că o să rămână mult cu mine personajul ăsta și lucrul la acest film. Bineînțeles, fiind și primul film, nu cred că e ceva neobișnuit, așa li se întâmplă multor actori, dar asta îți setează într-un fel niște așteptări. Am învățat foarte multe din lucrul la film, din întâlnirea cu acest personaj și lucrul cu echipa. Mi se pare că am intrat în proiectul ăsta ca o necunoscătoare și ies tot ca o necunoscătoare, dar cu un pic mai multă experiență și bucuroasă de întâlnirile pe care le-am avut. Cel mai mult m-au marcat întâlnirile cu oamenii cu care am lucrat. Pot spune că a fost o echipă foarte specială, cu care mi-a făcut plăcere să lucrez. S-a creat rapid o conexiune între noi și de aceea a fost o comunicare specială între noi. Și Flavia, personajul pe care l-am interpretat, m-a provocat foarte mult. Uneori a fost chiar dificil să o descopăr și să interacționez cu această Flavia.”
După premiera mondială din secțiunea Forum a Festivalului de la Berlin, unde a fost recompensat cu Premiul CICAE Art Cinema, acordat de Confederația Internațională a Cinematografelor de Artă și Eseu, ”De capul nostru” și-a continuat parcursul festivalier, fiind selecționat la mai multe evenimente importante. Alături de Denisa Vraja, din distribuție mai fac parte Vlad Furtună, Mara Diaconu-Ducica, Sofia Vasiliu, Dominique Toma și Steliana Bălăcianu. Pentru regizorul Tudor Cristian Jurgiu, aflat la al treilea lungmetraj după „Câinele japonez” și „Poate mai trăiesc și azi”, filmul continuă explorarea legăturilor fragile dintre oameni și este o coproducție România–Italia, realizată de Libra Films și Indyca.
