Discuţii privind o reformă administrativ-teritorială a României
Aproape 430 de localităţi din România au, în prezent, mai puţin de 1.500 de locuitori și multe dintre ele cu greu îşi pot acoperi cheltuielile de funcţionare din venituri proprii. Acestea ar putea fi comasate, dacă guvernul va reuși să adopte reforma administrativ-teritorială pe care o dorește.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Roxana Vasile, 18.11.2026, 15:30
România are nevoie de o reformă administrativ-teritorială profundă, deoarece structura actuală nu mai corespunde realităților demografice, economice și europene ale secolului 21.
În primul rând, țara funcționează după o organizare din 1968, în timp ce mobilitatea populației, polii economici și infrastructura s-au schimbat radical.
Din varii motive, multe comune și orașe mici au rămas cu un număr redus de locuitori și doar o mică parte dintre administrațiile locale sunt cu adevărat autonome financiar, restul depinzând de alocări de la bugetul de stat.
De asemenea, fărâmițate, unitățile administrativ-teritoriale (așa numitele UAT-uri) au o capacitate administrativă mai scăzută și sunt mai puțin pregătite să acceseze și să gestioneze eficient fondurile provenite din programe naționale sau europene.
Or, o comasare a lor ar putea reduce aparatul birocratic și ar genera economii substanțiale la bugetul național, estimate la miliarde de lei, ce ar putea fi redirecționate către investiții în sănătate, educație sau infrastructură. Totodată, ar putea fi reduse disparitățile regionale. Deceniile de fragmentare au accentuat diferențele de dezvoltare dintre marile poluri urbane și satele, comunele sau orașele mici, o reformă pe model european urmărind o echilibrare socială și economică.
Ca urmare, în spațiul public și-au făcut apariția, spre final de 2026, discuții privind o reformă administrativ-teritorială, inclusă, de altfel, în programul de guvernare al actualului executiv de la București, dominat de PSD.
Dragoş Benea este europarlamentar și coordonează grupul de lucru din partid care se ocupă de această reformă: ʺTrebuie să avem un aparat administrativ mai suplu, cu mai puţine primării, cu mai puţine cheltuieli de funcţionare. La capătul acestui proces, odată cu implementarea reformei, este de aşteptat să avem primării cu o capacitate administrativă substanţial crescută, capabile să ofere servicii de mai bună calitate, eligibile la finanţări europene sau de la bugetul de stat, pe care, altfel, în actualul format administrativ, nu le-ar putea obţine din cauza fragmentării şi fărâmiţării administrative. Şi poate cel mai important, vom reuşi să diminuăm decalajele ce separă localităţile dezvoltate de cele mai puţin dezvoltate.ʺ
Arhitectura administrativă a României care prevede organizarea pe sate, comune, oraşe, municipii şi judeţe nu se va modifica. În schimb, la capătul procesului de reorganizare, numărul primăriilor din ţară se va micşora simţitor prin comasarea cu prioritate, deocamdată, a localităților care au sub 1.500 de locuitori.
Criteriile avute în vedere pentru a se stabili dacă o unitate administrativ-teritorială este sau nu sustenabilă din punct de vedere administrativ se referă la populaţie şi demografie, dar şi la dezvoltare economică, accesibilitate, capacitate administrativă, conectivitate şi servicii publice locale. Vor fi luate, deci, în calcul, între altele, competenţele administraţiei locale, investiţiile derulate, gradul de colectare a taxelor sau distanţele de parcurs pentru accesul la serviciile publice.
Potrivit ministrului Dezvoltării, Alexandru Stoica, reforma ar urma să se desfăşoare în două etape. După 1 martie 2027, guvernul ar dori să-și asume răspunderea pe un proiect de lege privind reorganizarea administrativă, iar comasarea pentru localităţile vizate ar deveni obligatorie. Până atunci, executivul mizează pe comasare voluntară, încurajată prin ajutoare, stimulente și bonusuri. Ministrul Alexandru Stoica:
ʺÎntr-o primă etapă, până la 1 martie 2027, vorbim de comasarea voluntară, cu un program de investiţii şi cu facilităţi fiscale pentru oamenii din localităţile care aleg să se comaseze voluntar – cu reducerea impozitului până la 50% pe clădirile şi pe terenurile intravilane şi, bineînţeles, cu un program de investiţii, cu drumuri de legătură, cu apă, canalizare, cu gaze, cu centre medicale, cu şcoli…. Primarii trebuie să meargă să vorbească cu oamenii din localitatea lor, să le explice foarte clar ce poate să facă ministerul Dezvoltării, guvernul, pentru ei prin această comasare voluntară. Să le explice oamenilor avantajele pentru dezvoltarea localităţii dumnealor. Este doar o comasare între primării. Oricum o să rămână şi cineva la nivel local în primăria care urmează să fie comasată, să poată să preia toate problemele oamenilor din localitatea respectivă. Lucrurile vor fi făcute calculat.ʺ
Ideea comasării voluntare a localităţilor mici nu este, însă, bine primită de unii dintre aleşii locali, iar această nemulţumire a fost transmisă guvernului de președintele Uniunii Naționale a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR), Alfred Simonis: ʺNoi, în judeţul Timiş, am propus un proiect pilot, am alocat între 10 şi 20 de milioane de lei pentru fiecare comună nou înfiinţată în urma comasării. Am avut tatonări, începuturi timide care s-au frânat pe parcurs. Prin urmare, nu există sprijin popular pentru asta, adică oamenii, la nivel general, îşi doresc comasări, dar, când e vorba de comuna lor, să nu se întâmple. Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi că e nevoie de o anumită reformă administrativă, o anumită comasare, anumite economii care se pot face şi sunt mai multe modele, dar eu nu cred în această comasare, reformă, cum doriţi, voluntară. Asta nu se poate întâmpla. Dacă identificăm mecanisme prin care să aducem prosperitate în localităţile alea altfel decât prin metodele discutate până acum, voluntar, bine, dacă nu, măcar să eficientizăm cheltuielile celor pe care le avem acum.ʺ
La ora actuală, sute de localităţi din România nu îşi pot acoperi cheltuielile de funcţionare, iar unele nu mai pot plăti nici măcar utilităţile pentru şcoli şi spitale fără un sprijin suplimentar. Or, spune Alfred Simonis, este treaba guvernului să găsească fie soluții legale de finanţare, fie să ia taurul de coarne și să facă reorganizarea administrativă dorită, comasându-le. Altfel, rămân oamenii cu tot felul de probleme.