InTerConectArt
„InTerConectArt – Corpul și Opera” este un proiect al Asociației Entuziart, care îmbină dansul participativ, mișcarea și desenul în VR.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ion Puican, 21.11.2026, 14:52
„InTerConectArt – Corpul și Opera” este un proiect al Asociației Entuziart, finanțat de Primăria Sectorului 1, care îmbină dansul participativ, mișcarea și desenul în VR (realitate virtuală). În cadrul atelierelor proiectului, participanții au explorat locuri din București, precum Grădina Cișmigiu, Piața Amzei și zona Ateneului. Pornind de la propria siluetă și de la felul în care au perceput locul, au realizat autoportrete digitale tridimensionale.
Proiectul a inclus și ateliere adaptate pentru persoane din centrele de asistență socială ale Sectorului 1, inclusiv pentru persoane cu mobilitate redusă. Lucrările sunt reunite în Atlasul Relațional al Sectorului 1, un traseu digital care permite publicului să le descopere, cu ajutorul telefonului (prin aplicația gratuită Bubbles), în locurile care le-au inspirat. Loredana Larionescu de la Asociația Entuziart, co-inițiatoare a proiectului „InTerConectArt”, ne-a vorbit despre acest proiect din capitală:
„Ce ne-am propus să-i ajutăm pe participanți să descopere este că au voie, prin intermediul VR-ului, să adauge straturi din imaginația lor la locurile pe care le cunosc. Exemplul tipic este cel al graffiti-ului, pe care nu avem voie să-l facem decât în anumite locuri. Acum ne putem da această permisiune fără a distruge și fără a trebui să ne limităm cum am face-o cu mijloacele convenționale.”
Konrad Mihat, artist specializat în realitate extinsă, de la CoVR Videos, a completat:
„În principiu, am lucrat cu ideea de a ne lăsa o statuie undeva în locul ales. Și astfel fiecare participant își alegea un loc, mai ales în cazurile evenimentelor pop-up, în zonele delimitate de noi, ca să putem lucra și să fim aproape, de ajutor. Fiecare și-a ales un loc unde și-ar face statuia și s-a pus în poziția de cum s-ar vedea în acel loc. Eu sau un voluntar, sau când era vorba de cupluri, ei înșiși au putut să își facă conturul în jurul poziției pe care au luat-o, după care au primit casca. Și asta ne place.
Prin utilizarea Open Brush, care este o aplicație gratuită pentru căști VR, chiar și destul de ușor de folosit. Este foarte intuitiv și efectiv doar își aleg o culoare, își aleg diferite pensule din două panouri, au o vedere și pot să se uite de jur împrejurul conturului, după care să aplice desen peste acel contur, creând statuia lor proprie și văzând în spate efectiv cum arată acesta în loc. Urmând ca ulterior aceste desene, zis și statui, autoportrete sau cum putem să le denumim, să fie exportate și prin aplicația Bubbles au să fie puse în locurile în care au fost create.”
Loredana Larionescu de la Entuziart ne-a descris surpriza pe care au avut-o văzând cum s-au raportat oamenii participanți la proiect la orașul în care trăiesc și îi inspiră, respectiv la Sectorul 1 din București:
„Un lucru pe care l-am aflat despre cum se raportează oamenii la oraș a rezultat din atelierul cu cărți poștale. Noi am făcut o preselecție a cinci spații din sectorul 1, pe care le-am reprezentat prin niște cărți poștale, cu imagini semnificative. Aceste imagini le-am folosit într-un atelier de mișcare cu fiecare dintre grupurile cu care am lucrat, cu intenția de a determina care este locul pe care grupul, prin consens, alege să îl viziteze. Surpriza a fost că locurile așa-zis tipic turistice, cum ar fi Ateneul, Piața Amzei și așa mai departe, au fost ultimele. Pe primul loc fiind parcurile. Herăstrăul a ieșit pe locul 1 practic la toate grupurile și acolo a fost întâlnirea de vizitare, întâlnirea de ieșire în oraș pentru majoritatea grupurilor. Ceea ce a fost, pe de o parte o surpriză, pe de altă parte o confirmare a funcției parcurilor în viața unui oraș.”
Autoportretele create de către participanți pot fi descoperite în expoziția de la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, unde vizitatorii le pot vedea cu ajutorul căștilor de VR (realitate virtuală). Lucrările se regăsesc și în Atlasul Relațional al Sectorului 1, accesibil și după încheierea expoziției. Atlasul așază virtual lucrările în locurile care le-au inspirat. Traseul atlasului poate începe la muzeu continuă în oraș, cu telefonul mobil, la o plimbare, așa cum ne povestește Konrad Mihat, artistul care a dezvoltat turul:
„La așa zis expoziția finală a proiectului, care este și o expoziție a lucrărilor create până acum, dar și o lansare a unui ghid AI care încorporează aceste desene, o să poată vedea atât un tur al muzeului. Cât și în cadrul acestui tur, ca niște graffiti-uri, desenele realizate de către participanți o selecție dintre ele, pentru că restul selecției o să fie regăsibile în cadrul zonelor unde s-au făcut pop-up-uri și este un ghid AI care incorporează esența locului. Adică își ia personalitatea din zona în care se creează și crește deodată cu explorarea.
Acest ghid Bubbles încorporează desenele create, dar și informații despre locul în care este. Și învață dacă există dorința asta, putem să lăsăm feedback despre locație, despre cum se transformă, despre relația noastră cu ea și să învețe de la noi. … Ce aș adăuga este ca atlasul lansat pe 21 noiembrie nu este un produs finit, doar de explorat, ci este un punct de pornire în care cei care parcurg punctele din el, și pornind de la ele, pot să vină cu propriile feedbackuri și pot să adauge propriile opinii, propriile păreri și despre diferitele locații din sector și nu numai. Astfel creând împreună cu cei care o să îl viziteze, un atlas adevărat al relației noastre cu orașul.”
La final, i-am întrebat pe amândoi inițiatorii proiectului ce întâlnire cu participanții le-a rămas în minte și ce au aflat, lucrând împreună, despre felul în care oamenii se raportează la București. Loredana Larionescu:
„Au fost mai multe momente care ne-au rămas în minte, de la vârstnicii de la Centrul Caraiman și jucăușia cu care au abordat această provocare tehnologică, până la grupurile de turiști cu care ne-am întâlnit în fața Ateneului. ”
Și artistul Konrad Mihat a ținut să menționeze:
„Cred că este un moment care vine la toți cei care încearcă. Acel moment în care își dau seama că pot să creeze ceva nou, de care nu au mai dat și își dau frâu liber fanteziei. Acele momente, la cei mai mulți apar și asta mi se pare interesant ca experiență și pentru noi, cei de afară.”