Un sfânt român la Vatican

Catolicii români, de fapt toţi creştinii, au primit cu mare bucurie, în Săptămâna patimilor din acest an a creştinilor de rit apusean, recunoaşterea de către Papa Francisc, printr-un decret, a martiriului monseniorului Vladimir Ghica.

Marius Tiţa, 01.04.2013, 11:17

Catolicii români, de fapt toţi creştinii, au primit cu mare bucurie, în Săptămâna patimilor din acest an a creştinilor de rit apusean, recunoaşterea de către Papa Francisc, printr-un decret, a martiriului monseniorului Vladimir Ghica. Decretul menţionează că “slujitorul lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, preot diecezan”, a fost ucis din ură faţă de credinţă, la 16 mai 1954, în închisorile comuniste din România, sub control sovietic. Decretul Papei este practic ultimul pas înainte de beatificarea celui considerat un sfânt de români, care i-au cunoscut suferinţa şi strădania. Încă din 1991, Arhiepiscopul Ioan Robu, păstorul catolicilor din România, a adresat Vaticanului cererea de începere a procesului de beatificare şi canonizare a lui Vladimir Ghica. Bucuria acestei veşti este uriaşă pentru catolici şi toţi românii şi se speră că, în această toamnă, în momentul beatificării, Papa Francisc să vină la Bucureşti.

Trebuie să amintim momentele de mare satisfacţie spirituală din 1999, când regretatul Ioan Paul al ll-lea a venit in România, fiind primul Suveran Pontif care a vizitat o ţară majoritar ortodoxă de la separarea celor două biserici, acum aproape un mileniu. Posibila vizită la Bucureşti a noului papă şi beatificarea unui credincios al acestor pământuri ar fi un nou moment astral pentru istoria românilor şi a bisericii creştine. Privind viaţa şi activitatea lui Vladimir Ghica, am putea spune că noul Papă, Francisc, este o personalitate care poate aprecia dedicaţia Monseniorului. Vladimir Ghica era urmaşul unei familii vechi, care a dat românilor domnitori şi oameni politici. A avut înainte toate bogăţiile vieţii laice, dar a ales să fie un luminat slujitor al bisericii, om de ştiinţă şi diplomat, a înfiinţat primul spital gratuit din România. S-a dedicat sarmanilor si bolnavilor din tara noastra si, la 80 de ani, a fost arestat de autoritatile comuniste, bătut şi torturat in anchete. A murit ca un martir al regimului ateist comunist, în închisoare, în 1954, în teribila închisoare Jilava. Vladimir Ghica s-a născut într-o familie ortodoxă, ca fiu al ambasadorului României în Turcia. Primele clase le face în Franţa, în găzduirea şi îngrijirea unei familii protestante. Mai târziu, la Roma, decide să treacă la catolicism, pentru a fi un mai bun ortodox, după cum avea să mărturisească.

Apoi, la recomandarea lui Papei Pius al Xl-lea, devine un pionier al apostolatului laic. De altfel, acelasi Suveran Pontif avea sa-l numeasca “marele vagabond apostolic”. Revenit în România, înfiinţează primul spital gratuit şi primul serviciu de ambulanţă, Vladimir Ghica fiind considerat fondatorul operelor catolice de caritate din România. Este prezent, cu acţiuni umanitare, în războaiele începutului secolului XX, trecând de la diplomaţie la acţiuni medicale. În 1923, Vladimir Ghica a fost făcut preot catolic la Paris şi, la scurt timp, Vaticanul i-a acordat şi dreptul de a celebra şi în ritul bizantin, fiind primul preot român biritual. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în România şi a refuzat să o părăsească atunci când comuniştii au venit la putere. Şi-a acceptat martiriul şi a refuzat să se salveze, rămânând alături de cei care aveau nevoie de el, de credinţa sa. În 1952, când avea, deja, 79 de ani, a fost arestat de regimul comunist ateu. După doi ani de torturi, şi-a dat sufletul pe un pat de închisoare, devenind un martir al românilor şi al creştinilor. Născut prinţ în familia princiară Ghica, Monseniorul Vladimir Ghica a fost toată viaţa un “prinţ al săracilor” şi va deveni un prinţ al bisericii, după decretul semnat de Papa Francisc, în prima Săptămână a patimilor pe care o petrece în Scaunul Sfântului Petru.