Preşedintele Kalaşnicov
Cine a făcut serviciul militar obligatoriu, în România, înainte de 1989, cine a fost pe străzile Timişoarei în decembrie 1989 sau în Siria în aceste zile ştie ce înseamnă un foc tras cu pistolul mitralieră AKM.
Marius Tiţa, 21.02.2014, 13:47
Cine a făcut serviciul militar obligatoriu, în România, înainte de 1989, cine a fost pe străzile Timişoarei în decembrie 1989 sau în Siria în aceste zile ştie ce înseamnă un foc tras cu pistolul mitralieră AKM, cunoscut după numele creatorului său, Mihail Kalaşnikov.
Forţa de penetrare a glonţului este uriaşă iar zgomotul te paralizează. Oricum, nu există timp de reacţie din partea celui luat în vizor. O astfel de armă nu ar trebui să funcţioneze decât în poligoane. Pentru că este simplă şi larg răspândită, este preferată nu numai de armatele oficiale dar şi de grupurile informale sau de-a dreptul rebele care se opun armatelor în uniformă. O astfel de armă nu trebuie să apară în preajma civililor, nici în faţa lor, luându-i drept ţintă, nici în mâinile lor.
Cine foloseşte un Kalaşnikov o face, în primul rând, pentru a ucide, nu mai este vorba nici de descurajare, nici de apărare. Glonţul pornit dintr-o astfel de armă trece prin oameni şi ziduri, ricoşează şi loveşte tot ce îi iese în cale. De aceea, dotarea cu Kalaşnikov a unei forţe de acţiune poliţienească împotriva unor demonstranţi nu poate avea nicio scuză, în nicio circumstanţă. Scopul nu poate fi decât unul criminal. Nu se poate invoca nicio raţiune, nu se poate argumenta în niciun fel îndreptarea unei arme Kalaşnikov asupra unor oameni neînarmaţi. Nu există raţiune de stat sau politică care să justifice focul de armă împotriva propriilor concetăţeni, mai ales cel de Kalaşnikov împotriva unor demonstranţi.
Imaginile din piaţa Independenţei din Kiev erau oricum teribile dar focurile asasine de armă automată au adus în scenă statistica teribil de eficientă a celor omorâţi. Apariţia armelor de război în mâinile soldaţilor trimişi să oprească demonstranţii civili nu se putea solda decât cu omorârea celor fără apărare. Imaginile cu soldaţi punând arma la ochi şi protestari seceraţi de gloanţe de 7,62 mm nu pot face parte din acţiunea politică de niciunde în lume, mai ales în Europa. Mai ales că Europa este motivul pentru care ucraineni se revoltă, pentru care vor înlăturarea regimului care le răspunde cu vocea lui Kalaşnikov, pistolul mitralieră.
Să ne amintim că la înalta întâlnire a Uniunii Europene cu ţările Estului european, desfăşurată la Vilnius, în noiembrie, Ucraina a ales să nu semneze acordul de colaborare cu Vestul democrat al Europei şi să se orienteze spre oferta rusă. Ucrainenii şi-au exprimat dezacordul aşa cum au făcut-o în ultimul timp, cu demonstraţii în piaţa Independenţei, Maidan, înnobilat acum EuroMaidan.
Această piaţă îi dă frisoane reci preşedintelui ucrainean în exerciţiu pentru că, din cauza ei, a pierdut mandatul din 2004, pentru care fusese ales în mod fraudulos. Atunci, protestul iscat pe Maidan, piaţa centrală din Kiev, a dus paşnic la anularea alegerilor prezidenţiale trucate, care îl dădeau pe Ianukovici câştigător. Noile alegeri au fost câştigate de contracandidatul Iuşcenco. Aceasta a fost revoluţia portocalie care a arătat lumii întregi că ucrainenii sunt dispuşi să lupte pentru democraţie şi libertate.
După 10 ani, Ianucovici este preşedinte şi se simte din nou ameninţat de fenomenul Maidan, de demnitatea asumată a ucrainenilor. Nu mai pare dispus să rişte cu metode democratice şi merge pe cartea mereu pierzătoare a represiunii. Apariţia armei de război în ecuaţie vorbeşte clar despre această opţiune de maximă violenţă, criminală aproape, iar bilanţul este înecat în sânge.
Vocea unui Kalaşnicov nu se stinge niciodată. Mai devreme sau mai târziu, cei care l-au folosit împotriva concetăţenilor civili de altă opinie vor ajunge în faţa justiţiei şi vor rămâne mereu în memoria istorică pentru aceste laşe fapte sângeroase.
