Lumea după 11 septembrie
Ziua de 11 septembrie a căpătat un aspect de cod numeric, 9/11, şi a ajuns să desemneze o tragedie de dimensiuni apocaliptice.
Marius Tiţa, 13.09.2014, 16:05
Ziua de 11 septembrie a căpătat un aspect de cod numeric, 9/11, şi a ajuns să desemneze o tragedie de dimensiuni apocaliptice. Aceasta se referă, desigur, la ziua de 11 septembrie a anului 2001, undeva la începutul Mileniului, când celebrele Turnuri Gemene din New York s-au prăbuşit, lovite de avioane deturnate. În aceeaşi zi, un alt avion de pasageri a fost condus de terorişti în zidurile Pentagonului, inima militară a Americii. Un al patrulea, deturnat şi el, s-a prăbuşit în câmp când pasagerii s-au revoltat împotriva teroriştilor care preluaseră controlul şi vroiau să îl arunce împotriva unui alt obiectiv strategic.
Au trecut 13 ani din acele clipe care au şocat omenirea. În atenţia publică a apărut imaginea unei organizaţii transnaţionale malefice, reţeaua Al Qaida, formată din extremişti islamişti porniţi la luptă împotriva Occidentului. Deşi se poate crede că atunci au început problemele în lumea islamică, de fapt momentul 11 septembrie 2001 reprezintă o manifestare explozivă a acestei tendinţe extremiste care a dominat relaţiile internaţionale din ultimele două decenii, cam de după războiul rece.
Prima reacţie a Statelor Unite, după identificarea autorului atacurilor din septembrie 2001, a fost alungarea teroriştilor Al Qaida din adăpostul lor afgan.
Şi în prezent, Afganistanul este o problemă extrem de complicată, cu multe regiuni ieşite de sub controlul autorităţilor centrale. Mai e şi Irakul, la rândul său o ecuaţie de securitate aproape imposibilă. Siria s-a alăturat, dur şi sângeros, acestor ţări nesigure şi imprevizibile, unde se evoluează extrem de greu pe calea unei normalizări a situaţiei. Mai mult, recent a apărut intempestiv în ecuaţia militar-strategică a regiunii o structură foarte bine organizată, foarte puternică şi de o incredibilă violenţă. În scurt timp, această organizaţie care duce extremismul dincolo de suportabil a ieşit în evidenţă în peisajul grupurilor care se confruntă în Siria.
Mai mult, această organizaţie vine cu o planuri transfrontaliere şi propune un califat concret, ca stat levantin în Irak şi Siria. Ofensiva spre Irak a acestei grupări militar-religioase părea de nestăvilit, îndreptându-se spre un Bagdad ce părea că o va aştepta, pe fondul unei cu o ciudate crize politice. Şirul succeselor incredibile şi rapide a fost stopat cu concursul aviaţiei americane, ceea ce readuce în discuţie participarea Washingtonului şi a partenerilor săi europeni la ecuaţia strategică şi de securitate din Orientul Mijlociu.
Pe fondul dominării clare a dezbaterii internaţionale de problema extremismului islamic, au apărut brusc în atenţie situaţia din Ucraina şi noile ambiţii ale Rusiei. De câţiva ani, nu mulţi, NATO şi puterile occidentale sunt reconfigurate, în Rusia, ca principal inamic. Astfel, opţiunea pro-occidentală a Ucrainei din 2013 a fost sancţionată de Rusia cu o duritate extremă şi de o manieră incredibilă, greu de anticipat şi de acceptat. Rusia a anexat pur şi simplu o regiune a statului ucrainean şi sprijină o rebeliune de mari dimensiuni în estul aceleiaşi ţări.
În scurt timp, zona rusofonă de la graniţa Ucrainei cu Rusia a devenit scena unui război în toată regula. Rusia, cel mai întins stat din lume, s-a confruntat constat cu problema extremismului islamic izvorât din zona Caucazului, dar de această dată se află în conflict cu o ţară la fel de ortodoxă ca şi ea.
Se vorbeşte de mult timp de ponderea fenomenului religios în detonarea unor conflicte sângeroase. În situaţia din estul Ucrainei, chiar dacă nu se poate spune că ar avea vreo implicare apartenenţa religioasă, exista măcar posibilitatea ca filonul credinţei să oprească războiul celor de aceeaşi religie. Nu ştim dacă acest mileniu va fi religios sau nu, dar cu siguranţă credinţa va juca un rol evident.
